„E nedrept sa zac pe patul unui spital”

diagnosticul leucemie acuta limfoblastica. Sunt imobilizata la pat, suport cu stoicism un tratament sever impus de boala mea, dar sunt trista si disperata. Mi-e foarte dor de scoala, de colegi, de profesori.
Firava, in sufletul meu sfasiat, a mai ramas Speranta. Vreau sa traiesc, sa fiu iarasi sanatoasa, sa ascult muzica, sa desenez, sa scriu poezii.
Fiecare zi se scurge chinuitor, fiecare clipa ma doare, ma simt ca o pasare care nu mai poate zbura, cu aripi albe si frante.
As vrea sa plec, sa alerg prin livada bunicilor, sa-mi cada in par frunzele aurii ale toamnei, sa merg intr-o excursie cu colegii si cu doamna diriginta.
Mi-e teama ca nu voi mai avea puterea sa lupt cu boala si cu suferinta. Vad lacrimi in ochii parintilor mei, in ochii fratilor mei mai mici si ii imbratisez disperata, cautand putina alinare.
Sunt atat de firava! Cand merg, obosesc usor, parca plutesc dezorientata de ceea ce mi-a harazit destinul. Mi-e dor de pletele mele blonde ca aurul, pe care nu le mai am, mi-e teama sa ma privesc in oglinda.
Mi se pare nedrept sa zac pe patul unui spital, cand viata este atat de frumoasa! A venit toamna si simt ca ma sting incetul cu incetul, nu am curajul sa ma gandesc la viitor.
Pana mai ieri visam sa devin o mare poeta sau poate o gratioasa balerina, dansand sub lumini orbitoare, in ropotele de aplauze ale publicului.
Acum vreau doar sa ma bucur de fiecare zi, de lumina curata a diminetilor, sa-mi recapat speranta.
Am atata nevoie de dragostea celor din jur, de ocrotirea lor, de caldura sufletului lor!…
in final, as vrea sa va spun ca orice ajutor financiar mi-ar fi de mare folos pentru tratament, o posibila interventie in strainatate si costul ridicat al dietei. Pentru mine exista un cont in lei deschis la Raiffeisen Bank, Agentia Toporasi, cu numarul 5479911, pe numele Branistareanu Iulian.
Iulia,
Bucuresti

Urmărește-ne pe Google News