Editorial de Claudiu Săftoiu. În Siria nu a început războiul, ci doar curățarea de arme chimice
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lecția de determinare militară și politică, servită de Donald Trump pe scena de securitate internațională, validează încă o dată influența copleșitoare a Statelor Unite pe mapamond. A fost nevoie de decizia învăluită în suspans a comandantului suprem al forțelor armate americane, președintele Trump, pentru ca NATO, Uniunea Europeană, statele occidentale, Turcia, Israelul și organizațiile umanitare din întreaga lume să felicite un demers militar aflat la limita ilegalității, pe hârtie, dar total justificat moral și umanitar. Atacurile cu rachete americane, britanice și franceze, asupra bazelor militare siriene, evacuate de mai multe zile, la indicația aliatului rus, au încălcat în dungă prevederi internaționale, dar au distrus depozitele în care se fabricau armele chimice letale. Misiune îndeplinită, potrivit americanilor. Și mai mult decât atât.Cum e mai bine: să constați crimele umanitare și să înființezi o comise, sau să ataci agresorul, fără menajamente ?
Federația Rusă, cel mai vehement aliat al Siriei, a luat în derâdere eficiența atacului aerian occidental, afirmând că sistemul anti-aerian sirian a neutralizat semnificativ efectul celor 105 rachete teleghidate, asmuțite timp de o oră asupra bazelor militare siriene, și că au fost înregistrați doar trei răniți, în urma raidurilor nocturne. Este o confirmare a justeții laudelor lui Trump asupra armatei sale și a aliaților, care au atacat cu precizie chirugicală ținte exclusiv militare. Tot Rusia a cerut Consiliului de Securitate ONU votarea unei rezoluții de sancționare a agresiunii concertate de SUA, Marea Britanie și Franța. Inutil: forța dreptului de veto, de care Rusia a profitat cu trei zile mai devreme, pentru a împiedica o rezoluție de sancționare a regimului de la Damasc, pentru crime umanitare cu arme chimice, s-a întors împotriva unei țări care provoacă din ce în ce mai multe probleme în lume.
Aliații occidentali nu au atacat regimul sirian legitim, ci numai arsenalul lui chimic
Distrugerea arsenalului chimic al lui Bashar al-Assad, președintele sirian, este o ripostă care se strecoară milimetric pe lângă încălcarea convențiilor internaționale, care interzic atacarea unui stat, și schimbarea regimului său constituțional. Aliații au repetat insistent faptul că obiectivul atacului cu rachete nu a fost înlăturarea lui Bashar al-Assad, ci distrugerea capabilităților chimice deținute de armata siriană. Prin urmare, nu avem de-a face cu un război între națiuni, ci cu lovituri aeriene precise asupra unor baze militare care adăposteau arme chimice, într-un stat ostil. Este o cu totul altă contextualizare, care face care ca decizia lui Donald Trump să fie directă, violentă și – paradoxal - protejată isteț, în limita legală a uzanțelor internaționale.
O dată cu lecția de șiretenie, determinare și forță, Donald Trump își face intrarea en fanfare pe marea scenă internațiomală, după ce a impus eficient un stil de acțiune abrupt, tenace și persuasiv. A fost nevoie de un Donald Trump, pentru ca lucrurile să redevină albe și negre, bune sau rele, în zona de securitate internațională. Amânările exasperante în dosare internaționale complexe (”Coreea de Nord”, ”Siria”, ”Iran”, ”Israel-Palestina”) - care nu au făcut decât să adâncească conflicte și să cimenteze convingeri antagonice, uzând și sacrificând națiuni -, au făcut ca statele cu societăți deschise să devină mai vulnerabile și mai slabe.
O nouă eră, a acțiunilor aliate militare impetuoase, angajate într-o lume internațională fără scrupule, a fost inaugurată de președintele Statelor Unite, prin ordonarea atacurilor fulger asupra capabilităților chimice ale Siriei. Este o eră în care apele vor fi despărțite cu forța, iar limpezirea lor va ucide planurile celor care pescuiesc de zeci de ani, doar în ape tulburi.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
