Făcându-i vizibili. Cum și-au petrecut ultimele trei luni oamenii care au ajutat societatea să funcționeze în pandemie: profesori, curieri, paramedici, poștași (I)
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sunt cei care livrează mâncare, vând legume în piață și conduc autobuze. Căci personalul medical a fost doar cel mai vizibil dintre ”invizibili”, dintre cei care s-au străduit să țină societatea funcțională. Mulți dintre ei s-au pus în pericol în fiecare zi. Libertatea vă prezintă câțiva dintre acești oameni și poveștile lor. O vreme vom păstra măștile, dar fețele lor merită cunoscute.
Cuprins:
Ada Vedeș, profesoară de limba română
“Odată cu toată povestea asta, s-a reinventat, de fapt, toată școala. Am reînvățat regulile jocului”, mărturisește Adina Vedeș, profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, din București.
De când cu pandemia, ține orele online și comunică în permanență cu elevii pe e-mail și pe WhatsApp, unde are grupuri cu toate clasele la care predă. Și-a adaptat metodele de predare la noile condiții, inserând “ora în tehnologie”.
Cel mai greu este însă pentru elevi, care au simțit și mai apăsat presiunea din această perioadă. Autoritățile s-au tot sucit cu privire la reluarea cursurilor, la organizarea examenelor finale și la predare, spune Vedeș, iar asta i-a afectat pe tineri.
“În momentul în care nu ai motivație, nu întotdeauna reușești să dai același randament, să funcționezi în parametri normali. Trebuie să fii puțin din toate, inclusiv psiholog, inclusiv în online”, afirmă profesoara, referindu-se la relația cu elevii săi.
Nu contează ce li s-a spus, dacă învață, dacă au capacitatea, psihic, de a face față acestor reguli. Ei trebuie să fie prezenți la bacalaureat, ca și cum totul ar fi normal, trebuie să treacă peste situația în care au fost lansate în eter trei variante de a se amâna Bac-ul. Toată această stare de degringoladă e normal să-și pună amprenta și asupra lor.Ada Vedeș, profesoară de limba română:
Din punctul său de vedere, adevărații “eroi” sunt elevii, pentru că rezistă acestor presiuni de pe umerii lor, în condițiile în care, mai ales cei din anii terminali, se află în punctul în care trebuie să se gândească la propriul viitor.
“Nu mi-au comunicat că nu mai vor să dea Bac-ul, pentru că în secunda doi știu că nu au voie să-mi spună așa ceva. Noi nu renunțăm. Le tot repet că ei trebuie să-și dezvolte capacitatea de a face față problemelor, pentru că nu intră într-o lume în care totul este roz”, afirmă Vedeș, care a fost, în acest an, diriginte la o clasă de a XII-a.
Ce e cel mai dificil în a fi profesor? “Să te reinventezi. La un moment dat, dacă ei îți ghicesc cele cinci glume, atunci e foarte greu ca după aceea să le tot repeți”, râde profesoara.
Pentru mine, există o provocare cu fiecare generație. Și fiecare în parte face drumul acela invers, adică eu îi învăț pe ei și ei mă învață pe mine. E, dacă vrei, un fel de șansă de a găsi o motivație pentru a te păstra viu în interior. Asta mi se pare cel mai frumos.Ada Vedeș, profesoară de limba română:
Alex Călinescu, curier
Alex are 29 de ani și este animator la petrecerile pentru copii. De opt ani lucrează în domeniu, dar acum doi ani și-a deschis propria firmă, Zouka Events. Pandemia i-a dat planurile peste cap chiar când afacerea îi mergea cel mai bine. S-a apucat de curierat de câteva luni, “ca să am din ce trăi”, continuând să organizeze petrecerile prin videoconferință. A avut puțini clienți care au acceptat această modalitate de a-și distra copiii, deși cei mici au fost la fel de încântați pe cât ar fi fost dacă petrecerea s-ar fi ținut fizic.
A fost de toate de când s-a apucat de animații: supereroi, personaje din basme și din desenele animate - are peste 150 de costume. A fost chiar și ursitoare la botez.
“La fiecare final de eveniment, eu fiind a patra ursitoare, eram surpriza, pentru că toată lumea se aștepta să fiu femeie. Deși au fost și reacții negative văzând un bărbat costumat în femeie, cei mai mulți au fost încântați de idee și eu nu prea puteam să plec când se termina evenimentul, pentru că toți voiau să mă ia la dans”, povestește Alex.
Acum, pentru că nu poate fi supererou pentru copii, este supererou livrând mâncare. Se costumează în Spiderman, Batman sau orice alt personaj și îi surprinde pe clienți la fiecare comandă. Pe stradă, oamenii se opresc să facă poze cu el, iar angajații din restaurantele de unde ridică produsele sunt surprinși și amuzați.
Planul său, după ce lucrurile se mai liniștesc și reușește să-și plătească datoriile acumulate după ce activitatea cu firma de petreceri i s-a tăiat subit, este să înceapă un vlog pe YouTube.
“Vreau să testez anumite stereotipuri, personaje mulate pe mine. Vreau să văd ce reacții au oamenii dacă te plimbi cu o boxă cu manele și lanțuri la gât sau îmbrăcat ca preot, ori îmbrăcat la patru ace. Toate astea livrând mâncare. Cred că ar fi interesant, pentru că oamenii judecă după aparențe”, explică Alex.
Laura Iancu, pompier ISU Brașov
Laura Iancu este singura femeie pompier din Brașov. Are 40 de ani și lucrează la Inspectoratul pentru Situații de Urgență, ca paramedic SMURD și pompier pe autospecialele pentru intervențiile de descarcerare. Ultimele sunt cele mai solicitante și cele mai dificile, mărturisește Laura, dar ăsta e și motivul pentru care le preferă.
“Pe SMURD întâlnim cazurile mai banale, dar pe descarcerare sunt intervenții care într-adevăr te solicită și știi că oamenii ăia au nevoie de tine, pentru că îi vezi acolo, între viață și moarte”, explică ea.
Cea mai grea intervenție pe care a avut-o a fost la un accident rutier petrecut la ieșirea din Codlea, jud. Brașov.
“Era foarte mult sânge. Nu credeam că pot pune mâna pe scaun și sângele să-mi treacă prin mănuși. Șoferul era decedat, dar soția era în viață”, își amintește Laura.
Atunci e cel mai greu. Dacă îl găsești între viață și moarte, ești contra cronometru. Secundele ți se par minute. Te lupți să-i dai o șansă, chiar dacă omul ăla rămâne, poate, paralizat. Totul depinde de tine și de viteza ta de reacție.Laura Iancu, pompier ISU Brașov:
Fiind singura femeie de pe intervenții, deși nu s-a simțit niciodată discriminată sau privită cu superioritate de colegii săi bărbați, a existat mereu în ea teama de a greși și nevoia de a dovedi că e la fel de puternică precum ceilalți.
“Am simțit cumva nevoia să dovedesc că pot. A existat teama de a greși și de a trage echipajul în spate. Aveam această obsesie și stăteam în fiecare seară și citeam. Doar că ce citești în cărți nu se compară cu ce vezi la locul faptei, pentru că fiecare accident are o dinamică total diferită”, explică Laura.
Pentru ea, cea mai mare încântare este când îi întâlnește pe stradă pe oamenii pe care i-a salvat. Ei nu o cunosc pe Laura, dar ea îi recunoaște. Nu poate uita nici un caz.
Dificil pentru pompieri și paramedici nu este că se pun în pericol la intervenții, când intră în contact cu victimele, multe dintre ele inconștiente, despre care nu știu nimic, spune Laura. E mai grea despărțirea de cei dragi.
Laura Iancu are doi copii, de 15 și 11 ani, care stau, de când a început pandemia, la bunicii lor.
E greu să te duci să-i vezi de la distanță, să nu îi pot lua în brațe. Le e dor de îmbrățișări.Laura Iancu:
Răducu Radu, poștaș
De cinci ani poștaș, Răducu Radu știe localitatea Bragadiru ca în palmă - “am GPS-ul în cap”. A lucrat înainte într-o benzinărie, dar devenise obositor să facă naveta, așa că s-a angajat la Poșta Română, la un oficiu poștal din Bragadiru, ca să fie mai aproape de casă.
Răducu are 53 de ani și pedalează zilnic 40-50 de kilometri cu bicicleta pentru a livra corespondența. Rar ia mașina, preferă vehiculul pe două roți, pentru că se strecoară mai ușor pe străduțe, pe lângă case, spune el. Uneori, în zilele caniculare, preferă să înceapă programul dimineața devreme, înainte de ora obișnuită, ori să stea peste program, seara, când e mai răcoare.
Localnicii îl cunosc deja, s-a împrietenit treptat cu ei, deși unii încă devin recalcitranți când le aduce acasă o înștiințare de amendă.
Cea mai plăcută amintire o are de când a dus corespondența unei femei chiar de ziua ei. Adresa de pe plic era trecută incomplet, iar femeia se temea că nu îl va primi niciodată.
De coronavirus nu îi e frică, spune el, pentru că poartă mereu echipament de protecție.
“Niciodată nu mi-a fost teamă. Am găsit oamenii acasă de fiecare dată, purtau măști și păstrăm mereu distanța”, explică el.
Bărbatului îi pare rău că au rămas puțini cei care folosesc serviciile Poștei Române, pentru că tinerii preferă mai degrabă firmele private de curierat.
Doar oamenii în vârstă regretă că poștașul nu le mai aduce acasă pensia și factura la curent.
