Esecul care ni se potriveste

posibil, incercam sa gasim vinovati in alta parte, desi ei supravietuiesc, bine mersi, langa noi. Ei insa se bat, pe rand, cu pumnul in piept, ca fac si ca dreg, ca vor finala de cupa europeana la Bucuresti in 2009, pentru a sarbatori astfel centenarul Federatiei Romane de Fotbal, ori – auzi enormitate – vor sa mai gazduim si ditamai turneul final al Campionatului European din 2012 – probabil, singura sansa sa mai jucam si noi la o competitie majora. Asta ne trebuie noua acum? De asta e nevoie cand nu mai suntem in stare sa batem Armenia, daramite Olanda? Trecand peste faptul ca n-avem fata de Europa fotbalistica, nici ca valoare, nici ca infrastructura, ne place sa lasam impresia ca putem pana intr-un moment in care realizam doar ca publicul merita mult mai mult decat o nationala stabilita de viciile lui Iordanescu ori Piturca.
Cateodata, mai dam si peste un adversar ca Olanda, care, dincolo de faptul ca te ia la misto din minutul unu, te da cu capul de pereti pana ce te trezesti la o realitate care doare cel mai tare si care ne-a otravit aproape definitiv. in timp ce toata lumea va juca fotbal pe langa noi, vom serba 100 de ani de la infiintarea federatiei, orbiti de fumul gratarului care se va incinge in cinstea lui Mircea Sandu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE