EXCLUSIV | 340 de copii dispăruţi fără urmă!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Evidenţele poliţiştilor de la “Urmăriri” din IGP numără aproximativ 2.000 de persoane care sunt de negăsit, 340 dintre acestea fiind minori la data când s-a sesizat dispariţia. Fie că a fost vorba de neglijenţa părinţilor care i-au lăsat nesupravegheaţi la locurile de joacă, fie că micuţii au plecat să se plimbe de unii singuri pe stradă ori au crezut în persoane necunoscute care-i ademeneau cu bomboane sau ciocolată şi care, de fapt, erau doar traficanţi de carne vie, toţi au fost trecuţi într-o statistică crudă a poliţiei.
Cuprins:
De 9 ani îşi aşteaptă fiica
Drama părinţilor care nu şi-au mai văzut copiii de mulţi, mulţi ani poate fi cu greu exprimată în cuvinte. Ioana Munteanu, o mămică din Miercurea-Ciuc, trăieşte, de aproape 10 ani, cu o traumă în suflet. Pe 15 decembrie 2005, fiica ei din prima căsătorie, Andreea Simona Şimon, care avea doar nouă ani, a plecat să cumpere ceva de la un magazin din apropierea casei, însă nu a mai revenit niciodată în sânul familiei.
Cu gândul în fiecare secundă la fiica ei, Ioana Munteanu nu şi-a pierdut speranţa. În apartamentul mic, dar cochet dintr-un bloc din Miercurea- Ciuc, femeia aşteaptă şi acum un semn. Tresare atunci când sună telefonul şi, din când în când, dă la o parte perdeaua şi priveşte pierdută pe geam.
“Mă agăţ de orice. Plec seara şi mă plimb pe lângă bloc. Doar, doar o voi zări”, a mărturisit femeia pentru Libertatea la scurt timp după dispariţia Andreei. Susţine mai tot timpul că fata ei nu e moartă, că i-ar fi zis un preot, deşi e conştientă că s-ar putea ca destinul să nu-i fie atât de favorabil şi puştoaica ei să se fi prăpădit.
Imediat după Revoluţia din 1989, când libertatea era cuvântul de ordine pentru fiecare român, zeci şi sute de copii au intrat parcă în pământ. Au trecut mai bine de două decenii de când cazurile unora dintre minorii care au dispărut de acasă au rămas doar nişte indicative în evidenţele poliţiştilor de la “Omoruri”.
Se întâmplă mai ales în vacanţe
Mai nou, reţelele de socializare şi internetul sunt adevărate capcane pentru minori. Ba că se îndrăgostesc, ba că vor să scape de gura părinţilor care-i şi mai altoiesc, puştii fug de acasă.
“Sunt perioade când avem mai multe cazuri, mai ales în timpul vacanţelor. În medie, sunt trei, patru copii care dispar zilnic. Dar, de cele mai multe ori, reuşim şi-i depistăm înainte să li se întâmple ceva rău”, ne-a declarat Adrian Dumitrescu, şeful Serviciului Urmăriri din IGP.
Unele din poveşti sunt atât de cunoscute de polişti, încât au ajuns să le ştie pe de rost. Sunt dramele prichindeilor care, din motive nici acum elucidate, au fost înghiţite de trecerea timpului. Libertatea vă prezintă cazurile câtorva copii care nu au mai fost găsiţi de 20 de ani.
Cele mai vechi cazuri din evidenţele oamenilor legii
Caloean Roxana-Mihaela- Copila din Bârlad, Vaslui, avea doar patru ani când a fost văzută ultima dată în viaţă. Era toamna anului 1992, când fetiţa a dispărut dintr-un loc de joacă aflat la doar câţiva paşi de casă.
Cu doar câteva luni înainte, Roxana mai plecase de acasă, fiind găsită într-un tren care circula pe relaţia Bârlad-Iaşi. Culmea este însă altceva! Mama copilei, Renada Baltag, s-a recăsătorit în 1992 şi a plecat să locuiască la Uricani, Hunedoara, lăsând-o pe micuţă în grija rudelor. Astfel că dispariţia minorei a fost sesizată abia în 2005, atunci când, revenind pe plaiurile natale, a aflat că fetiţa ei intrase parcă în pământ cu mulţi, mulţi ani în urmă. “Am plecat şi-am uitat de ea!”, a spus femeia la acea vreme, şocându-i de-a dreptul pe poliţişti.
Szalkai Alexandru- Băiatul a dispărut pe 2 noiembrie 1992 din faţa blocului unde locuia, în Oradea, Bihor. La vârsta de zece ani, era cel mai mic copil al familiei. Mai avea două surori şi un frate.
Copilul nu mergea la şcoală, vorbea foarte greu şi, în ultimii ani înainte de dispariţie, luase destul de mult în greutate. Când a plecat de acasă, mama lui era la serviciu, aceasta găsind cheia de la apartament sub preşul de la uşă.
Cernat Marioara- Născută pe 13 septembrie 1987, în Brăila, copila abia împlinise opt ani când a plecat de acasă. Marioara a fost văzută ultima oară pe peronul Gării Spicu, în apropierea locuinţei sale, în timp ce se urca într-un tren pe ruta Constanţa-Galaţi. Fetiţa nu călcase niciodată pe la şcoală, nu era, din punct de vedere psihic, dezvoltată pentru vârsta ei şi nu putea pronunţa litera “r”.
Baciu Iulian-Alain- Puştiul, de loc din Moldova Nouă, Caraş-Severin, a dispărut în aprilie 1995. Avea doar 17 ani, când, împreună cu vărul său, au plecat cu barca pe Dunăre, spre Iugoslavia. Transportau carburanţi pe malul celălalt, ţara vecină fiind supusă embargoului. Din nefericire, ambarcaţiunea în care se aflau cei doi s-a răsturnat. Autorităţile au recuperat doar trupul vărului său, Iulian fiind de negăsit. Poliţiştii au presupus că s-a înecat, însă cadavrul nu a fost găsit nici până în prezent. Tatăl băiatului nu a vrut să-şi declare copilul mort, sperând că, într-o bună zi, îl va putea strânge din nou în braţe.
Iuliana Iordache- Numele adolescentei din Rădăuţi a devenit celebru recent, atunci când a ieşit la iveală povestea celor trei surori care au dispărut, rând pe rând, după ce au trecut prin patul aceluiaşi bărbat, Vasile Lavric. Individul supranumit “monstrul din Rădăuţi”, a intrat, în 2013, în atenţia poliţiştilor, după ce toate cele trei surori Iordache, Iuliana, Nicoleta şi Ramona, au dispărut fără urmă după relaţiile pe care le-au avut cu Vasile. Prima care parcă s-a “evaporat” a fost Iuliana în 1995, când avea doar 16 ani.
