Experiment Libertatea | Străini la noi acasă: cazul Joseni!

Gyergyóalfalu înseamnă Joseni în limba maghiară şi şansele ca geografia locurilor să uite denumirea în română în următorii 20 de ani sunt, în momentul de faţă, noiembrie 2011, mai mari de 90%. O simplă descălecare a reporterilor Libertăţii pe aceste meleaguri, binecuvântate de Dumnezeu cu aer curat şi natură bogată, ne determină să realizăm – inevitabil – faptul că autonomia Ţinutului Secuiesc e deja un fapt împlinit.
Desigur, nu s-a semnat nici un act, nu s-a scandalizat nici un guvern, dar independenţa maghiarilor de aici raportată la ceea ce înseamnă România este mai evidentă decât frigul care strânge pielea pe tine de parcă te-ar trage pe roată. În Joseni, Harghita, România, să ştii limba română e deja un lux, dar s-o ştii şi s-o mai şi vorbeşti e de-a dreptul condamnabil, aşa cum observi în fiecare răspuns primit, în doi peri şi-un singur grai, la colţ de uliţă.

Doar traducătorul e de-al nostru

Până şi la piaţă, acolo unde interesul personal ar trebui să bată autonomia colectivă, te descurci doar în limbajul universal al semnelor sau apelând la singurul cetăţean român din incintă, cunoscut în obşte ca “traducătorul”.
Dacă însă omul e bolnav sau plecat din localitate, ai încurcat- o. Eşti singur-singurel într-o mulţime de străini, nu ostili, dar nici prieteni, singur- singurel cu o hartă în mână, pe care scrie mare “România, judeţul Harghita”, dar pe care n-o mai poţi percepe decât închizând ochii. În închipuirea noastră, da, România e unitară, e dodoloaţă, e a noastră, a tuturor. În realitatea lor însă, Joseniul şi Harghita au renunţat de mult la cetăţenie, pe care au ascuns-o sub pernă.
Tiptil, tiptil, ca şi frigul ce nu întâmplător îţi blochează simţurile, orice urmă de România a fost ştearsă cu buretele de pe tabla Joseniului. Au mai rămas plăcuţele bilingve, de care ne agăţăm ca proştii, de parcă n-am şti că va veni o vreme când vor cădea şi ele, atacate de o stranie rugină sau de o şurubelniţă străină, într-o noapte în care cei 6,6% maghiari din toată populaţia acestei ţări vor face, a nu ştiu câta oară, mai mult decât cei 89,5% români.
Până la revolta anunţată de Consiliul Naţional Secuiesc, care- şi îndeamnă echilibrat adepţii la nesupunere civică, să ne bucurăm plenar de anvergura statuii lui Domokos Pal Peter, opera sculptorului Miholcsa József, practic mândria Joseniului. Dacă n-o găsiţi, ţineţi capul plecat, mâinile pe volan şi în dreptul Grupului Şcolar Sover Elek puteţi risca să opriţi motorul şi să înjuraţi româneşte, curajos, adică în şoaptă. Măcar frigul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE