‘Fabrica’ de picioare

“Suferinta unui om bolnav se simte”, spune Aurel Globasu. Barbatul in varsta de 30 de ani simte zilnic durerea sufleteasca a celor lipsiti de orice putinta de a se mai misca, de a mai ridica o cutie de medicamente de pe noptiera. “Chiar daca as fi fost un om normal, as fi simtit tristetea din sufletul oamenilor care peste noapte raman handicapati. Ma intalnesc cu ei si stiu prin ce trec. Si eu sunt in situatia lor”, povesteste Aurel, turnand ghips intr-o cupa, ce va servi ca picior unui om infirm.

Pe cand avea doar 14 ani, Aurel a primit cea mai dura lovitura din partea sortii. “Stateam in statia de autobuz si asteptam masina sa vina. Era amiaza si multa imbulzeala. Cand a ajuns autobuzul in statie, lumea a inceput sa se impinga. M-au impins pana am intrat sub roti – isi aminteste barbatul. Mi-am luat adio de la copilarie”, adauga Aurel.

De atunci, omul batut de soarta a facut tot ce i-a stat in puteri pentru  a nu se lasa prins in ghearele crudului destin. A facut totul pas cu pas. A reusit sa se obisnuiasca incet-incet cu “noul picior” si, in timp, a reusit chiar sa joace fotbal si sa faca plimbari lungi prin parc, asemanatoare celor din copilarie. “Acum, m-am invatat asa de bine cu piciorul incat nu isi da nimeni seama ca am proteza. Merg ca un om normal… Singurul care nu poate sa uite de ea sunt eu”, spune barbatul, cu tristete in glas.

Pentru ca un om normal nu isi da seama cat de greu este sa iti pierzi o parte din corp, Aurel a ales sa ii ajute si pe ceilalti aflati in situatia lui. S-a angajat ca tehnician, in urma cu un an, la societatea Rosal Ortopedic, din comuna Cernica, producatoare si importatoare de proteze si orteze. La un “picior”  lucreaza in jur de o saptamana si, dupa cum spune el, cupele sunt cele mai greu de realizat. O zi normala de lucru si-o petrece printre ghips si solutii modelatoare, confectionand, piesa cu piesa, protezele care ii ajuta pe pacienti sa porneasca o noua viata. Lucrand alaturi de un colectiv “sanatos”, Aurel marturiseste ca, datorita colegilor, are momente in care se simte normal si face ceea ce-i place: picioare.

Despre cei carora le confectioneaza membre noi, Aurel Globasu povesteste ca le cunoaste starile mai bine decat oricare alt om normal si, zilnic, incearca sa le aduca o raza de speranta in suflet. “La inceput, primul lucru pe care ti-l doresti este sa mori. Toti vor sa se sinucida la inceput. Va imaginati ce este in sufletele lor? Sa stii ca toata viata o sa depinzi de cineva, o sa chinuiesti pe cineva cu fiecare drum la toaleta… Mai sunt altii care n-au nici macar pe cine sa se bazeze. Eu inteleg toate astea si de aceea m-am specializat in proteze. Eu le fac, le testez, ma asigur ca sunt cat mai perfecte”, explica el. “Chiar daca protezele sunt foarte bune, cel care vine sa le ia va fi intotdeauna trist si daramat psihic. Mai ales la prima protezare. Cand ii vad asa, ma apuc sa le arat cat de bine merg eu, sau chiar le dansez. Incerc sa le mai ridic moralul, macar pentru cateva minute”, spune Aurel, palpand cu mana piciorul  fals, asteptand parca sa simta ceva.

Totodata, Aurel a primit si cateva cadouri de la viata. Cum spune el, sotia si cei doi copii i-au readus zambetul pe buze si se considera un om fericit. Mai departe, indraznetul om vrea sa ramana tehnician la “fabrica de picioare” de la Cernica, incercand sa-i ajute si pe ceilalti infirmi sa reuseasca sa treaca peste piedicile vietii: “Am sa incerc sa-i ajut cum pot pe cei aflati in situatia mea, caci si eu am avut nevoie de ajutor  la inceput”.

Ierosim si-a invins destinul

Cat pret mai pune un om pe viata atunci cand ramane imobilizat la pat? “La vremea aceea, nu mai puneam nici un pret! Eram prea tanar. Voiam sa mor”, raspunde Ierosim Pop, un barbat care si-a pierdut ambele picioare intr-un accident. In varsta de 49 de ani, omul povesteste cum si-a infruntat destinul prin pasiuni precum sofatul. In salonul centrului de protezare, isi asteapta linistit randul la exercitiile fizice un barbat bine facut, mereu zambaret.

Spre surprinderea tuturor, Ierosim se bucura de viata ca un om normal si savureaza fiecare iesire la iarba verde. Mai mult, de dragul plimbarilor, omul si-a pus pe masina (foto stanga) un dispozitiv ingenios, dar foarte rar in Romania, de accelerare si franare manuala, in asa fel incat sa poata suplini, macar intr-o mica masura, necesitatea membrelor inferioare. “Ma ajuta foarte mult, m-a scapat de depresia crunta din care nu credeam ca o sa ies vreodata”. Drama barbatului a inceput in 1983, cand a suferit un grav accident. Ierosim, atunci in varsta de 26 de ani, a ramas infirm pe viata. “Eram la gara. Mi-am urcat bagajul in tren si, cand am pus piciorul pe scara, trenul a pornit. Am cazut cu piciorul stang pe sine, sub roti. Din cauza hemoragiilor, unele si la creier, mi l-au amputat si pe cel drept. Ca sa-mi salveze viata”. Chiar daca atunci simtea ca Dumnezeu l-a scapat din ochi, Ierosim a reusit sa treaca peste toate greutatile. “Cand vreau sa ma relaxez, iau tractorul si ma duc la munca, sau stau in gradina si mai rasadesc cate ceva. In schimbul picioarelor, Domnul mi-a dat doi copii exceptionali”, incheie el. 

Proprietarul fabricii e Silviu Prigoana

“Fabrica de picioare” de la Cernica apartine cunoscutului om de afaceri Silviu Prigoana (foto). Suferind de acelasi handicap, avand un picior amputat, afaceristul a lansat aceasta societate in speranta de a-i ajuta pe cei infirmi. “Imi pare rau ca multi nu-si fac asigurari medicale, care sa-i scuteasca de cheltuieli. Chiar daca noi avem cele mai mici preturi, o proteza ajunge si la 30 de milioane ROL. Ii sfatuiesc pe oameni sa isi asigure sanatatea”, ne-a spus Prigoana. Totodata, de cateva zile circula zvonul ca Silviu Prigoana isi vinde toate afacerile.

Urmărește-ne pe Google News