Fiul nelegitim al lui Dumitru Tinu isi cere dreptul la avere

Subsemnatul Iucinu Andrei, minor, cu domiciliul ales in Bucuresti, bd. Unirii nr. 27, in calitate de fiu al renumitului publicist Dumitru Tinu, decedat in imprejurari tragice in ziua de 1 ianuarie 2003, in egala masura indurerat de pierderea suferita, dar si revoltat de tratamentul grav abuziv, de profunda nelegalitate la care sunt supus de catre Camera Notarilor Publici Bucuresti si doua dintre birourile notariale apartinatoare, va adresez aceasta sesizare, cerandu-va sa anchetati cele petrecute si sa dispuneti cuvenitele masuri.
Adresez aceasta sesizare prin modalitatea unei scrisori deschise, tocmai datorita blocarii de catre functionarii notariali a accesului corect si echitabil, legal la serviciile pe care sunt obligati sa le asigure.

Sunt fiul din afara casatoriei al lui Dumitru Tinu, crescut, ingrijit si educat de catre tatal meu si de catre mama mea, Iucinu Emilia. M-am nascut la data de 21 decembrie 1985 si, atat eu cat si mama mea ne-am aflat, pana in clipa mortii lui Dumitru Tinu, sub ocrotirea si intretinerea tatalui meu. Parintii mei au cazut de acord sa amane recunoasterea oficiala a paternitatii pentru a nu cauza carierei si imaginii tatalui meu si pentru a-i menaja familia preexistenta. Initial, discretia a fost determinata si de radicalismul puritan al regimului ceausist. Dupa 1990, ne obisnuiseram deja cu un modus vivendi, iar preocuparea si sustinerea materiala din partea tatalui meu erau atat de calde si de generoase, incat recunoasterea paternitatii nu a devenit o urgenta. In plus, din prudenta, tata imi spunea ca, daca vreodata se intampla ceva neasteptat cu el (“c-asa-i viata”), sa ma adresez surorii mele, Tinu Ana-Maria, care “stie ce are de facut”.

La implinirea varstei de 17 ani, tatal meu a asigurat-o pe mama mea ca, pana la majoratul meu, va indeplini formalitatile de recunoastere a paternitatii si ca va transmite instructiuni in acest sens avocatului sau. Vestea naprasnicului sfarsit m-a gasit la Paris, unde fusesem trimis sa-mi petrec vacanta de iarna tot prin grija si pe cheltuiala lui Dumitru Tinu. Am revenit imediat in tara si am participat la funeralii. Dupa inmormantare, am vizitat-o pe sora mea, Tinu Ana-Maria, la redactia ziarului Adevarul, respectand sfatul si dorinta tatalui nostru. Nu am intalnit insa bunavointa de a se interesa de statutul meu de fiu. Totodata, am inceput sa indeplinesc formalitatile de constatare a paternitatii pe cale judecatoreasca (dosarul Judecatoriei sectorului 1 nr. 723/2003).

Dupa ce mi se va constata paternitatea, voi participa la dezbaterea succesiunii tatalui meu, legea asigurandu-mi aceleasi drepturi ca si copilului din cadrul casatoriei. Tot legea interzice notarilor sa incheie dezbaterea succesiunilor inainte de termenul legal de 6 luni, pentru acceptarea succesiunii, tocmai pentru a oferi sanse egale tuturor succesibililor.
In ziua de 9 ianuarie a.c. m-am prezentat la Camera Notarilor Publici de pe langa Curtea de Apel Bucuresti pentru a depune cererea prin care incunostintam de existenta, statutul si intentiile mele. In mod absolut scandalos, afland de continutul cererii, functionara Camerei a refuzat sa o primeasca. Dupa un timp, la insistentele mele si ale mamei mele, ne-a indrumat sa mergem la Biroul Notarului Public Ciuhan Aurora Braila, pentru ca acolo are loc… dezbaterea succesiunii lui Dumitru Tinu. Trecand peste aspectul de impietate al unui asemenea zor, m-am deplasat la B.N.P. Ciuhan Aurora Braila. Si aici mi s-a refuzat atat inregistrarea cererii de anuntare a faptului ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 82 alin.1 din Legea 36/1995, cat si a declaratiei pe proprie raspundere ca sunt fiul lui Dumitru Tinu. Mama mea a anuntat telefonic avocatul familiei despre cele intamplate, care a incercat sa ia, tot telefonic, legatura cu notarul Ciuhan. Fiind refuzat, a solicitat secretarei numarul de telefon al Biroului Notarial, care insa i-a dictat un numar al Parchetului. Insistand de a fi primiti la notar, ni s-a spus ca nu se poate mai devreme de o ora. Am prevenit despre gravitatea situatiei si am plecat pentru 15 minute sa gasim un fax de la care sa expediem cererile care nu ne erau primite in mod direct. Revenind, inainte de ora 14.00, ni s-a spus ca dna notar a plecat. Am insistat sa mi se inregistreze cererea, dar functionara mi-a spus ca are dispozitii sa ma refuze. Am chemat un martor, persoana straina de familie, si i-am atras atentia functionarei, inca o data, ca prin refuzarea serviciului cerut voi sesiza Parchetul. Abia atunci a acceptat sa-mi inregistreze cererea.
Ne-am deplasat apoi la Biroul Notarului Public Enciu Georgeta pentru a face Declaratia pe proprie raspundere pe care o pregatisem. Am ales acest Birou Notarial pentru ca Dumitru Tinu ni-l recomandase cu prilejul diferitelor alte tranzactii. Spre stupefactia noastra, si acest birou, cu o notara care ne cunostea si cunostea cine suntem, a refuzat sa autentifice Declaratia facuta pe proprie raspundere. Surse interne, care au rugat sa pastram anonimatul, ne-au prevenit sa nu mai incercam in alte parti pentru ca exista interventii foarte mari, de la foruri foarte inalte, sa mi se blocheze calea spre realizarea drepturilor pe care le am. Desigur, nu voi abandona lupta. Am mostenit tenacitatea si curajul tatalui meu. Abuzurile comise fata de mine vor fi sesizate Parchetului, Ministerului Justitiei, iar daca este cazul – forurilor internationale. Vorbindu-mi-se de prestigiul moral si profesional pe care-l aveti in lumea notariala si avand in vedere raspunderile Uniunii, va rog sa dispuneti anchetarea celor petrecute si sa luati masurile de rigoare.

Fosta iubita a ziaristului si fiul ei erau vizitati des

Fara a cauta neaparat senzationalul din spatele tragediei care a lovit familia Tinu, reporterii Libertatii nu au putut sa nu dea curs scrisorii deschise a celui care sustine ca e fiul fostului director al ziarului “Adevarul”. Cautarile au plecat pe firul dat de scrisoare. Din aproape in aproape am aflat ca mama lui Andrei, Emilia Iucinu, locuieste intr-o vila din sectorul 1 al Capitalei. Initial, am crezut ca la telefon vom putea lega un dialog cu cel care semneaza petitia. La telefon, insa, Andrei Iucinu s-a aratat surprins de faptul ca s-a ajuns la el si deosebit de sceptic in ceea ce priveste demersul nostru jurnalistic, cu toate ca el fusese acela care declansase toata povestea. Ne-a cerut sa revenim pentru a vorbi cu mama lui. Curiosi sa il cunoastem pe cel care vrea acum o parte din averea lui Dumitru Tinu si dornici sa aflam ce l-a facut sa iasa la rampa, am mers la el acasa. Faptul ca Emilia Iucinu, careia cunoscutii ii spun Milica, a trait o poveste de dragoste cu ziaristul nu e un secret pentru vecini. Ne-au spus ca Dumitru Tinu isi vizita des familia secreta.
Cu Emilia Iucinu am vorbit prin interfonul de la poarta. Pe un ton amabil, ne-a cerut sa o lasam in pace si sa il contactam pe avocatul sau, Sergiu Andon, cel care este singurul imputernicit sa vorbeasca in numele ei. A mai adaugat doar ca suferinta ii este amplificata de boala de care sufera acum fiul sau. Am aflat ca ceea ce il tine departe de scoala pe Andrei este o varicela.

Conducerea ziarului “Adevarul” e socata

In tot acest timp, in redactia “Adevarul” povestea lui Andrei ajunsese si la urechile conducerii cotidianului. La ziar, lucrurile decurgeau normal, toata lumea era preocupata de realizarea editiei numarului de astazi. Nimeni din cei care conduc destinele cotidianului nu a vrut sa faca declaratii pe aceasta tema. Colegii fostului ziarist au evitat sa foloseasca pana si clasicul “No comment”.

Pentru stabilirea paternitatii, proba ADN este decisiva

Aparitia acestui nou mostenitor da peste cap calculele multora. Mai ales ale mostenitorilor cunoscuti pana in prezent. Procesul in constatarea paternitatii, daca il va castiga, ii va conferi lui Andrei Iucinu, pe langa drepturile morale aferente, si drepturi materiale certe, el dobandind vocatie succesorala legala la mostenirea unei adevarate averi. Potrivit informatiilor de natura publica, masa succesorala este formata din 71% din actiunile la societatea “Adevarul”, 0,7% din Ecopres Marul de Aur, 7,6% din Colosal Importexport SRL, precum si din mai multe bunuri mobile si imobile. Descendentii, potrivit legii, sunt mostenitori rezervatari, iar rezerva lor succesorala, in cazul a doi copii – cum este cel de fata – este de 2/3 din avere indiferent de vointa decedatului.
Deci, in cazul de fata Andrei Iucinu, daca va fi recunoscut ca descendent al defunctului, va mosteni o avere considerabila. Chiar daca avocatul lui, Sergiu Andon (foto, fostul redactor-sef al cotidianului “Adevarul”), ne-a declarat ca nu averea este principala cauza ce il anima pe Andrei, aceasta nu poate fi scoasa din calcul. Pentru constatarea paternitatii, avocatul ne-a declarat ca va recurge “la toate mijloacele de proba permise de lege”. Ceea ce inseamna ca s-ar putea recurge, in caz de opozitie a familiei Tinu, inclusiv la testul ADN care este o proba incontestabila. Testul ADN, insa, presupune recoltarea unor probe de material biologic (sange, saliva, piele, par, tesuturi) de la defunct. Iar in cazul in care asa ceva nu mai exista prin vreun laborator sau ramase in urma autopsierii, Dumitru Tinu va fi exhumat pentru recotarea acestora. Intrebat in legatura cu recurgerea la testul ADN, avocatul Sergiu Andon ne-a declarat: “Intrebarea este inteligenta pentru un ziarist, dar eu nu m-as dovedi un avocat inteligent daca v-as raspunde acum”. (M.V.N.)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE