FOTOREPORTAJ. Miracolul de Rusalii de la Mamaia: stațiunea a rămas pustie, iar berea și mâncarea au avut prețuri pentru „muritori”

Nici muzică la boxe, nici cozi la standurile cu băuturi şi mâncare. Deşi magazinele cu produse pentru plajă, terasele şi autoservirile erau deschise, pe aleile din jurul plajei din Mamaia rar întâlneai câte un trecător. Staţiunea era animată doar de grupuri de puşti, de oameni care-şi plimbau câinii şi de paznicii din parcările cu plată prin SMS, 0,35 de eurocenţi ora.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Între stăncuţe şi pescăruşi, la Corbu

25 de kilometri mai sus, spre Deltă, plaja sălbatică de la Corbu opune încă rezistenţă la goana după aurul imobiliar. Un panou care anunţă faptul că intri într-o zonă protejată şi o mică barieră care poate fi uşor ocolită separă sălbăticia de jungla dezvoltatorilor.

O firmă din sectorul 5 încasează şi cei 10 lei pe zi, pentru parcare, şi nota de la cherhanaua de lângă barieră. La 30 de lei porţia de hamsii, 10 lei separat pentru mujdei şi mămăligă, clienţii nu se înghesuie. Cu toată butaforia pescărească, tejghelele şi etajerele ruginite din bucătărie, lipsa apei curente în local şi a meniului tipărit par luate dintr-o viitoare reclamă la Protecţia Consumatorului. 

Dincolo de barieră, un drum alb de nisip şi praf străbate covorul de vegetaţie spontană şi dă direct pe plajă. Ici şi colo, chiar începând de la gardul ghimpat al bazei militare, oamenii şi-au instalat scaune şi mese pliante sau cearşafuri. Mănâncă şi  beau ce au adus cu ei de-acasă. Câini şi copii îşi amestecă paşii mici pe nisip. Stăncuţe şi pescăruşi ţopăie pe lângă apă. E linişte. Liniştea dinaintea vacarmului de vârf de sezon. Liniştea dinaintea civilizaţiei. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

Aerul sărat e brumat de ploaie. Un vânt călduţ stinge vorbele şi le duce peste orizont. Nu găseşti aşa ceva în oraş. 

Câteva dâre de roţi de maşină care spintecă plaja dispar încet şi inevitabil, pentru că la malul mării totul e trecător, chiar şi cutiile de viteze, chiar şi motoarele neobosite ale vanităţilor urbane. 

Plaja păzită de ciulini de la Vadu

La plaja de la Vadu, 11 kilometri distanţă de Corbu, e şi mai linişte. Drumul trece prin lanuri de porumb, orz şi grâu. Satul Vadu are case transformate în pensiuni. La magazinele universale de aici, preţurile sunt mai mici decât la supermarketurile din Bucureşti. 

Până la plaja care se află în Rezervaţia Biosfera Delta Dunării, sunt câţiva kilometri, care se parcurg anevoios, în vreo 20 de minute. Lanurile de ciulini iau locul cerealelor, iar asfaltul şi aşa peticit se prelungeşte într-un drum de pământ şi rocă verde vulcanică, presărată pe porţiunile mai nămoloase.

Parcarea de lângă barieră e gratuită, în câmp. Plaja e mai lungă şi mai lată decât cea de la Corbu, iar impresia de margine neumblată de lume e mai puternică. Ulii rotesc pe deasupra ierburilor şi cam atât despre animalele sălbatice la vedere. Nisipul e curat, dar câteva PET-uri şi câteva urme de cauciucuri amintesc, precum steagurile naţionale de pe Lună, că omul fâşneţ a trecut şi pe aici. 

Nu există semnal pe mobil. Câteva corturi sunt instalate la distanţa regulamentară, de o sută de metri de limita valurilor. Fără muzică, fără fum de grătare, fără coşuri de gunoi. Doar o toaletă ecologică rătăcită în peisaj îţi aminteşte că nu eşti chiar în Rai, ci într-o versiune a lui, cu nori şi cu ţânţari. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro