Gáspár Miklós Tamás a murit la 74 ani. Născut la Cluj, G.M. Tamás era una dintre figurile ilustre ale intelectualității din Ungaria și Transilvania
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Filosoful, scriitorul și fostul membru al opoziției democratice din Ungaria, reprezentant al primului parlament liber ales după comunism, Gáspár Miklós Tamás, a murit duminică la vârsta de 74 de ani, anunță site-ul maghiar 24.hu.
Cuprins:
„Scrierile, prelegerile și conversațiile sale constituie un exemplu pentru mai multe generații despre ceea ce pot însemna „angajamentul intelectual” și „conștiința de sine civică” la cel mai înalt nivel”, subliniază publicația, într-un omagiu adus acestuia.
Gáspár Miklós Tamás a fost o figură dominantă a opoziției democratice înainte de schimbarea regimulu comunist. S-a distanțat apoi treptat de politica de partid și și-a pus amprenta ca cercetător și scriitor public, scrie unul dintre cele mai importante site-uri de știri din Ungaria, Transindex.hu. Un intelectual plecat de la liberalism și ajuns la stânga, după cum consemnează presa de la Budapesta.
În România, am fost persecutat pentru ceea ce am refuzat să fac, în Ungaria, pentru ceea ce am făcut
Născut în 1948 la Cluj Napoca, Gáspár Miklós Tamás a terminat filosofia la Cluj-Napoca în 1972, iar în 1978 s-a mutat în Ungaria. Ca tânăr intelectual, a avut probleme atât cu securitatea internă comunistă românească, cât și cu cea maghiară. După cum spunea adesea: „În România, am fost persecutat pentru ceea ce am refuzat să fac, iar în Ungaria pentru ceea ce am făcut”, amintește site-ul Transindex.
De-a lungul carierei sale academice a făcut cercetări la Paris, Berlin, Washington și Viena, a predat (printre altele) la Yale, Oxford și Universitatea Columbia din New York și a ținut prelegeri în întreaga lume timp de decenii. Cărțile și eseurile sale au fost traduse în peste o duzină de limbi, inclusiv în limba română.
„Opera lui Miklós Tamás Gáspár nu a fost niciodată previzibilă, dar a fost foarte consistentă: a fost poate ultimul sentimental cinstit din țara noastră - într-o lume hiperpragmatică . În cele din urmă, atitudinea sa spirituală și morală a provenit întotdeauna din sensibilitatea și empatia sa”, scrie jurnalistul maghiar Bugyinszki György, în textul său din Transindex.
Premierul Orban: „Un vechi luptător pentru libertate a murit”
Anunțul morții lui G.M. Tamás, este deplâns de voci din lumea politică de la Budapesta. „Ca scriitor public, intelectual clasic și om politic, T..G.M. a luptat toată viața pentru o Ungarie bună și iubitoare”, unde „luptăm pentru cei mai săraci”, „nu călcăm în picioare” drepturile omului, „avem responsabilitate unii pentru alții și mediul nostru” și „condamnăm extremiștii”. Conform propriei sale recunoașteri, filozoful și-a schimbat de mai multe ori părerile sale politice, dar adevăratele sale opinii nu s-au schimbat niciodată. „Era de stânga, era verde, era democrat”, a declarat copreședintele Partidului Verde Maghiar, Péter Ungár.
Premierul maghiar, Orban Viktor a reacționat și el: „Un vechi luptător pentru libertate a murit. Dumnezeu să te binecuvânteze, TGM”, a scris Orban pe Facebook.
Scrisoarea către prietenii săi români
G.M. Tamás a susținut de-a lungul timpului mai multe conferințe în România, fiind preocupat de politica d la București.
În 2001 a publicat în România un eseu, „Scrisoare către prietenii mei români”, un eseu dezbătut în presa vremii de la București. Era imediat după alegerile prezidențiale din 2000, în care Ion Iliescu îl învinsese pe liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor. Ascensiunea unui partid - Partidul România Mare - pe care îl descria ca fiind „cvasi-fascist” îl îngrijora pe Tamás. La fel și ceea ce se întâmpla în Ungaria, cu FIDESZ-ul lui Orban Viktor.
În scrisoare, G.M. Tamás critica promovarea după Revoluție, a Generației treizeciste din România: Eliade, Cioran, Noica, Nae Ionescu, pentru susținerea aratată de aceștia Mișcării Legionare în perioada interlbelică.
„Până în ziua de azi, intelectualitatea revoluției romanești este preocupată de exegeza spirituală a Gărzii de Fier. Nimeni nu pune la îndoială faptul că Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica sunt autori importanți; și eu am citit cu plăcere inclusiv cele mai detestabile eșecuri ale lui Carl Schmitt sau Céline, nu sunt un pudic din punct de vedere intelectual, dar acest lucru nu înseamnă ca nu știu cine sunt dușmanii democrației constituțional-liberale, dușmanii libertății, egalității și fraternității. Întâlnindu-mă la un moment dat, la Frankfurt, cu domnul Gabriel Liiceanu – care este în prezent poate cel mai influent scriitor teoretician din România – l-am întrebat cum anume dorește sa fundamenteze democrația liberală româneasca pe operele lui Heidegger, Noica sau Cioran?”, scria filosoful maghiar.
„Sunt grav bolnav și vreau să trăiesc”
În octombrie anul trecut, G.M. Tamás a vorbit public despre boala de care suferea, cancerul.
„Trebuie să spun că aceasta este o boală incurabilă care poate fi menținută într-o stare tolerabilă cu un tratament intensiv. Acest tratament îmi testează destul de mult corpul, așa că uneori sunt mai bine, alteori mai puțin. Dar chiar dacă nu e atât de mult ca înainte, pot să muncesc, nu mă deranjează când mă gândesc, nu mă doare, sunt puțin mai slab, de fapt, sunt mult mai slab decât ar trebui să fiu , dar nu există nicio amenințare directă la adresa vieții mele în acest moment”, spunea acesta, într-un rar interviu.
„Sunt grav bolnav și vreau să trăiesc, experimentez și asta”, a declarat el.
Un interviu acordat TVR în 2013
foto YouTube/GV S
