Majoritatea parlamentară a lui Boc aduce aminte de deprinderi care, cândva, au dat şi un stih celebru: “Cu gogoşi, cu minciunele/te făcuşi vornic, mişele”. Singurul pilon autentic al construcţiei e, desigur, PD-L. E sau nu un cor fără solişti, dar cu un dirijor inflexibil, acest partid a funcţionat şi la alegerile prezidenţiale ca o maşinărie bine programată şi unsă. Care ştie că altfel ajunge la fier vechi. Doar aşa, printr-o funcţionare de robot, a putut să dea peste cap o întreagă coaliţie. E drept, PSD s-a dovedit a fi un c.a.p. prost condus, iar PNL - un partid cu destui politicieni capabili, dar prea mulţi veleitari. Ambele deja trec prin serioase confruntări intestine.
Pe cine se bizuie, deci, Boc? În primul rând, pe UDMR, care până de curând îl făcea de două parale, ca incapabil să conducă un guvern. Ca să şi atragă, Boc le-a promis probabil maghiarilor nu doar portofolii, ci şi concesii serioase, cum ar fi adoptarea controversatei şi insidioasei Legi a minorităţilor. Apoi, pe Grupul celorlalte minorităţi (reprezintă, totuşi, doar un număr infim de alegători), aflat de regulă în barca puterii. Barcă de care se agaţă acum şi transfugii din PNL şi PSD, care - trebuie spus - nu mai au în spate electoratul de partid de care s-au folosit.
Practic, deci, Boc va avea o majoritate parlamentară care în nici un caz nu se identifică, în configuraţia amintită, cu aceea electorală. Să vedem însă şi ce iese din alambicul de la Cotroceni, după distilările rapide de ieri. Cumva, guvern de uniune naţională?