„Guvernul sustinea ca eu controlam o treime din economie”

Ziarele de la noi abia daca au scos de la el cateva cuvinte de-a lungul anilor. Iata insa ca zilele trecute am primit la redactie un amplu articol care-i este dedicat, publicat in „Sunday Bussines”, ziar britanic specializat in afaceri. Nu avem date asupra modului in care a ajuns acest interviu in presa britanica, insa dat fiind caracterul sau de subiect de presa exploziv, am decis sa-l publicam, mentinandu-ne rezervele firesti asupra afirmatiilor pe care le contine. Vintu, un om de afaceri care prefera sa stea in umbra, a ajuns in atentia opiniei publice o data cu scandalul FNI. Mai recent, povestea senzationala a divortului intentat de sotia sa, Angelica, si posibilitatea ca imensa avere pe care o detine sa fie impartita in doua l-au transformat intr-un subiect si mai fierbinte al ziarelor romanesti, pentru care Vintu continua sa ramana un mister. Mai ales ca despre el se spune ca ar ocupa un loc doi in topul celor mai bogati oameni din Europa de Est! Iata, asadar, articolul intitulat „Un intreprinzator in cautarea bogatiei in Romania. Veteranul om de afaceri Sorin Vintu isi indreapta privirea spre investitorii britanici”. (Adrian Halpert)
Romania nu e cea mai potrivita tara care sa stimuleze intreprinzatorii, totusi Vintu a reusit sa transforme o ambitie arzatoare intr-una din cele mai reusite afaceri. Un om ce s-a realizat prin propriile puteri, care sustine ca a avut vreo 70 de locuri de munca de-a lungul anilor, Vintu, in varsta de 45 de ani, este unul din cei mai remarcabili oameni de afaceri din Romania si conducatorul unuia din cele mai puternice grupuri financiare private, Gelsor.
Vintu a fost la Londra la inceputul acestei luni pentru a vorbi cu investitori straini in vederea achizitionarii de actiuni la diverse companii, iar acum doreste sa mentina acest succes. Un comerciant convingator. Nici macar bariera lingvistica nu-i poate domoli ocazionalele izbucniri temperamentale, atunci cand vorbeste despre cariera sa pitoreasca intr-o tara ce incearca sa lase in urma mostenirile unui trecut comunist. Anii copilariei i-au fost marcati de restrictiile comunismului si de un handicap personal, datorat poliomielitei, care l-a impiedicat sa mearga pana la varsta de 7 ani.
Inainte de 1989 a avut tot soiul de locuri de munca, dar numai dupa caderea regimului Ceausescu a inceput in-
tr-adevar sa-si croiasca drum in viata. El spune ca prima ocazie s-a ivit in 1991, cand guvernul a lansat programul de privatizare, oferind certificate pentru actiuni la companiile de stat. Conform acestui program au fost emise 17 milioane de titluri de proprietate la purtator, luand nastere o piata uriasa si nereglementata a hartiilor de valoare. Era sansa pe care Vintu si altii ca el o asteptau. Cu o piata financiara gata sa prinda viata si cu o bursa de valori ce urma sa fie inaugurata, multi romani au recurs la piata pentru a-si tranzactiona certificatele. Vintu si-a lichidat afacerile imediat si a pus bazele primei firme de brokeraj din tara. In ‘94 era deja cel mai mare detinator de certificate si liderul pietei de hartii de valoare.
Sorin Vintu: „Cea mai mare parte a bogatiei mele provine din acele tranzactii. Inainte sa intru eu pe piata, populatia vindea certificatele tiganilor pe nimic. Eu am creat un fel de sistem de bursa, cotandu-le la valoarea lor reala”. Lucrurile s-au sfarsit brusc in 1995, cand noul guvern a elaborat un program de privatizare in masa. Unul din principalele obiective a fost sa ingradeasca „speculantii”, despre care se spunea ca se imbogatisera in mod necinstit de pe urma primului pogram. „In acea vreme guvernul sustinea ca eu controlam o treime din economia tarii”, spune el cu o unda de mandrie. Au fost cercetate un numar de companii de tranzactionari, Gelsor a lui Vintu fiind una din ele. Gelsor a fost acuzata de activitati de comert cu amanuntul ilegale si specula cu bunuri ce se gaseau cu greu. Vintu a avut castig de cauza dupa ce a demonstrat ca legea impotriva speculei se referea mai degraba la produse cum ar fi cartofii, decat la instrumente financiare. Cand sistemul de certificate a fost lichidat, Vintu a inceput sa caute alte oportunitati. A ajutat la relansarea bursei de valori in Bucuresti in ‘95 si recunoaste ca a inceput sa faca unele speculatii la Rasdaq, materializate in castiguri foarte mari: „In 1997 erau zile cand castigam un milion de dolari pe zi. Cat a tinut acest „boom”, adica vreo sase luni, am fost lider pe piata”. Ambitia i-a atras criticile presei si ale guvernului, dar Vintu respinge acuzatiile ca ar fi profitat de cunostintele limitate ale oamenilor in legatura cu pietele financiare in folosul propriu.
Admite deschis ca guvernul nu se numara printre fanii sai, dar spune ca intotdeauna a jucat respectand regulile jocului si ale sistemului. Azi, Vintu conduce una din cele mai mari companii private cu interese ce cuprind servicii financiare, media si proprietati imobiliare. Compania desfasoara activitati ce genereaza o cifra de afaceri de 400 milioane pe an. Grupul sponsorizeaza numeroase evenimente, inclusiv turneul Romanian Tennis Open din acest an. In ciuda imaginii controversate pe care o are acasa, e un fervent promotor al tarii sale, subliniind atractivitatea stabilitatii sale politice pentru investitorii straini. „Ce cauta investitorii? Sa faca bani in conditii de siguranta. Imaginea Romaniei ar trebui sa fie aceea a unei tari cu o buna performanta, ce ofera reale oportunitati de afaceri”, spune el. Doreste ca Romania sa intre in NATO, dar nu in Uniunea Europeana, cel putin deocamdata, din cauza costurilor mari pe care le-ar determina. Dar, in ciuda acestor ambitii politice pentru tara sa, el ramane in primul rand un om de afaceri: „Noi nu mai suntem orientati spre Est sau Vest, ci spre oportunitati de afaceri”. (Silvia Pfeifer, Sunday Business)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE