Realitatea necosmetizată din Hong Kong, la peste cinci luni de la declanșarea protestelor. Dezvăluirile unui jurnalist născut în insulă: cum doare când vezi de departe o revoluție la tine acasă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jurnalistul Financial Times, Robin Kwong, originar din Hong Kong, a povestit pentru Libertatea cum este traiul rezidenților din Hong Kong în mijlocul protestelor. „În 90% din timp și în 90% din locuri, viața se desfășoară normal”, spune Robin. Rămâne acel 10% pe care îl vedem la televizor și pe internet și ne înspăimântă.
Cuprins:
Demonstraţiile prodemocraţie din Hong Kong durează de peste cinci luni și au izbucnit ca reacţie la un controversat proiect de lege care ar fi facilitat extrădările în China ale dizidenților comuniști.
Fostă colonie britanică, Hong Kong-ul a fost cedat Chinei de către Marea Britanie în anul 1997, cu condiţia ca acest teritoriu să păstreze „un nivel ridicat de autonomie, cu excepţia afacerilor externe şi a domeniului apărării”, pentru o perioadă de 50 de ani. Astfel, acest teritoriu are un sistem legislativ diferit de cel al Chinei, prin intermediul principiului „O ţară, două sisteme”.
Protestatarii au dat foc celui mai mare mall din Hong Kong, forțele de ordine au rupt picioarele liderului mișcării, polițiștii s-au deghizat în protestatari și atacă din interior sau protestatarii vandalizează tot ce prind. Gaze lacrimogene, incendii, furie.
Ce e adevărat și ce nu? La distanța celor cinci luni neîntrerupte de proteste, e greu să ții pasul cu evenimentele care se întâmplă la peste 8.000 de kilometri distanță. Iar interesul scade cu fiecare kilometru. Doar că lupta pe viață și pe moarte se dă pe libertatea de exprimare, pe care o prețuiești mai puțin când o ai.
„În timpul zilei, majoritatea oamenilor se simt în siguranță”
Robin Kwong, jurnalist la Financial Times, încearcă să explice, din liniștea Bucureștiului, cât de dureros este să își vadă orașul natal în furia acestor evenimente. Ultima oară a fost în Hong Kong în septembrie. A găsit un oraș tulburat, la fel ca inima lui. Fiindcă mergea acasă să aibă grijă de mama sa bolnavă de cancer.
Practic, m-am confruntat cu o tragedie personală și una socială în același timp. M-a făcut să mă gândesc mult, să reflectez la cine sunt ca om, care este rolul meu în viața profesională, rolul meu ca jurnalist…Robin Kwong:
Tânărul e mulțumit că Financial Times are corespondenți foarte buni în Hong Kong și e mândru de munca lor acolo. Doar că îl roade să fie la distanță și să vadă o revoluție în desfășurare la el acasă.
„A fost destul de dificil pentru mine la nivel personal, pentru că m-am născut acolo, părinții mei sunt acolo, familia mea e toată acolo și eu sunt foarte departe, locuiesc în Londra. Simt că ar trebui să fac mai mult. Apoi mă întreb ce aș putea face mai mult?”, spune Robin.
Viața de zi cu zi în Hong Kong s-a schimbat, chiar dacă în restul orașului viața încearcă să-și urmeze cursul. Oamenii vorbesc numai despre asta, se împart în tabere, dezbat. „Dacă ești în timpul zilei, majoritatea oamenilor se simt în siguranță, viața e chiar normală.
Cred că problemele apar fiindcă oamenii încep să conștientizeze ce se întâmplă și să se gândească la lucruri de care nu le păsa înainte. Dacă ești tânăr și vrei să ieși seara la masa cu prietenii, și te duci la dulap, pui niște haine pe tine, vrei să ieși și apoi te gândești: stai, port numai haine negre? Pentru că mulți protestatari poartă doar negru.Robin Kwong:
Și chiar dacă vreau să ies la cină cu prietenii, stau să mă gândesc dacă port hainele care ar duce la arestarea mea sau aș putea fi confundat cu un protestatar. Asta e genul de situație care schimbă viața normală din Hong Kong”, explică Robin.
„În urmă cu 12 ani, 80% dintre cititori cumpărau ziarul, acum 80% îl accesează online”
În prezentarea despre munca sa la conferința „The power of storytelling”, a vorbit despre modul în care știrile pot fi spuse mai bine cu ajutorul tehnologiei. Cum ar fi jocurile pe calculator.
El a realizat acum doi ani The Uber Game, un joc în care intri în pielea unui șofer Uber ca să înțelegi mai bine provocările acestei meserii. L-am provocat să găsească o modalitate de a explica mai bine nebunia din Hong Kong.
„Poate fi un joc în care îi permiți cuiva să joace rolul persoanei din cealaltă tabără. Dacă ții cu protestatarii, un joc despre cum e viața unui polițist din Hong Kong în zilele astea ar putea fi revelator și ar începe să construiască fundația empatiei care este necesară în procesul de vindecare, care e și tema acestei conferințe. În mod similar, dacă ești de partea guvernului și autorităților și crezi că e vorba doar de niște puști scăpați de sub control, care nu respectă legile societății și nu știu decât să vandalizeze, atunci poate ar fi bine să vezi ce înseamnă să fii unul dintre acești puști și să te confrunți cu problemele cu care se confruntă el, să stai o zi cu el la protest, s-ar putea ca asta să fie ceva foarte puternic”, explică jurnalistul.
A început să lucreze pentru Financial Times în urmă cu 12 ani ca reporter și acum conduce departamentul digital al publicației. Când a început 80% dintre cititori cumpărau ziarul, acum 80% îl accesează online. Așa că și modul în care spui povestea s-a transformat. Vine cu cele mai creative idei pentru a spune o știre, prin jocuri pe calculator, prin poezie sau teatru.
Nu mai e vremea în care jurnalismul e în vârful muntelui și propovăduiește adevărul maselor. Cred că viitorul jurnalismului va fi multifațetat. Nu va exista o singură variantă, gen să lăsăm televiziunea pentru gaming sau invers. Cel mai interesant lucru este că tehnologia crează posibilități pentru oameni de a conbima stilurile. Și vedem ce se întâmplăRobin Kwong:
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
