Iadul pe pamant la Brezoaele

geamuri au fost sparte din cauza vantului puternic. Primele estimari ale pagubelor se ridica la sute de milioane de lei doar pentru distrugeri ale locuintelor. Au fost afectate zeci de gospodarii pe o distanta de doi kilometri. Dezastru in comuna damboviteana Brezoaele. O puternica furtuna a facut luni ravagii printre gospodariile modeste, a culcat copaci la pamant si a smuls acoperisurile caselor. Circa 35 la suta din culturile agricole au fost distruse, un stalp de inalta tensiune a cazut, iar curentul electric a fost oprit. Tornada a pornit din comuna Iedera, a trecut prin Baleni, Lunguletu, Slobozia Moara si s-a dezlantuit in localitatea Brezoaele. Pagubele inundatiilor si alunecarilor de teren din acest an se ridica, numai in judetul Dambovita, la 250 de milioane de lei. Zece minute de iad. Zece minute in care oamenii si-au vazut munca de-o viata risipita de o furtuna care, intr-un mod bizar, a lovit acolo unde era amaraciune mai mare, acolo unde si asa nevoile si grijile erau destule. "Asa cum a venit, asa a si plecat, adica din senin, a lasat in urma numai prapad. Ma uitam pe fereastra si nu-mi venea sa cred ca asa ceva se intampla in fata mea, la numai cativa metri de casa mea. Sarmana Floarea, i-a luat totul", spune Marin Mihai, un localnic. Pe Floarea Maracine am gasit-o asezata pe treptele casei. Sau, in fine, pe ceea ce a mai ramas din casa. Priveste in gol, sprijinita de o matura de rachita si face eforturi disperate sa zambeasca, desi este perfect constienta de faptul ca nu prea are motive. "Intrati, intrati sa vedeti". Apoi se opreste brusc, scapa matura pe jos, vrea sa se scuze ca nu se poate ridica si cu un colt al baticului incearca sa opreasca firicelul de lacrimi ce-i striga cu timiditate disperarea. "Mamaie, am 85 de ani si nu mi-a fost dat sa vad vreodata asa ceva. stiu, Dumnezeu ne da, Dumnezeu ne ia, dar parca nu e drept. Tot pe noi astia amarati ne incearca. S-a dus tot, casa asta trebuie daramata si refacuta. De unde? Cati cartofi trebuie sa vindem ca sa strangem bani?", se intreaba ea. Capacul casei, adica acoperisul, cum ii zic localnicii, nu mai e, a fost luat de tornada si rupt ca o constructie fragila din bete de chibrit in aer. Oficialitatile par depasite de situatie, insa fac eforturi disperate sa caute solutii de urgenta. "Am trimis dupa 13 metri cubi de cherestea, o sa ne vina de la Fieni 2000 de metri cubi de placi de azbociment si 100 de saci cu ciment, 30 de suluri de carton. Avem nevoie de ajutor ca de aer, orice, chiar si cateva kilograme de cuie. Cine are, sa ne trimita, nu e nici o rusine. Asta e, a venit randul nostru sa cerem ajutor", spune primarul Nicolae Tudorache. Jale mare si in gospodaria familiei Ion. Cu ochii insangerati de lacrimile varsate in ultimele 24 de ore, femeia povesteste cu voce parca si acum gatuita de emotie momentele de urgie ce s-au abatut asupra familiei ei. Furia naturii a smuls ca pe o coala de hartie acoperisul casei, l-a ridicat 20 de metri prin aer, spune ea, dupa care l-a trantit cu un zgomot asurzitor in curtea vecinilor. "Am zis ca s-a crapat pamantul si alta nu. Abia ne intorsesem de la camp si am avut timp sa potolim vitele si sa le bagam in grajd. S-a facut intuneric de parca ne trimisese Cel de Sus direct in iad, ca in mormant si alta nu, am auzit afara niste bocanituri, dadea cu grindina cat merele. Apoi a inceput sa se clatine casa, trosnea din toate incheieturile, am inceput sa tip de groaza, m-am ascuns sub tocul usii, mi-am dat seama ca se intampla ceva rau. Pentru cateva secunde am zis ca asta e sfarsitul, ca atat ne-a fost. Mi-am facut cruce si apoi, parca din senin, totul s-a linistit. Am iesit din casa si parca nu mai eram la mine in curte", povesteste Brandusa. Casnica, cu patru copii, unul mai frumos ca celalalt, "trei liceeni premianti si o lumina de gargarita", femeia spune ca intotdeauna i-a fost teama de mania lui Dumnezeu drept pentru care intreaga viata si-a ghidat-o dupa principiul "Nu face altuia ce tie nu-ti place". "Zau ca n-am crezut ca tocmai mie mi se va intampla asa, mai vedeam la televizor ce s-a intamplat prin alte parti, cum au fost inundatiile alea, dar nu credeam ca Dumnezeu ma va certa tocmai pe mine. De ce?". Cu ochii in lacrimi, tot ea gaseste un raspuns, un raspuns al carui inteles poate ca tocmai acum il gaseste cu adevarat. Plange si murmura printre buzele arse de soare, incet ca si cand s-ar certa. Cu cine? Nici ea nu stie, poate cu soarta, poate cu Divinitatea. Sau poate chiar cu ea. "Ca asa ne trebuie, muncim sa ne indopam burtile, de Pasti la munca la camp, de Rusalii la sapat porumbul, de Sfanta Marie la cules. Aia e".