VIDEO/ Igor Bergler, autorul celui mai vândut roman din țara noastră: „Cine scrie după rețetă e pierdut”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Interviu cu Igor Bergler, scriitorul român cu cea mai vândută carte. Cărțile lui Igor Bergler au fost vândute în peste o sută de mii de exemplare fiecare. Secretul succesului stă în personajele alese și măiestria de a țese o literatură dinamică, ca un puzzle.
Un bestseller în România sare de 5.000 de exemplare, de obicei. Pariul pentru romanele lui Igor Bergler sunt legate de cât de repede sare suta de mii la vânzări. Este scriitorul român cu cea mai vândută carte. O povară care nu pare să-l cocoșeze în niciun fel pe autorul român, ci doar să-l motiveze. Igor Bergler a reușit să pună o carte și în mâna celor care n-au citit vreodată.
„Dacă cineva are doar o carte în casă, aceea să fie Biblia pierdută”, a mai spus acesta, fără a avea pretenția că face alfabetizare beletristică. Și totuși, biblioteca cititorilor se mărește cu alte volume. Cititori pe care i-a atras cu personaje cunoscute, ca Dracula, Abraham Lincoln sau Papa Benedict XVI, cu dezlegarea de conspirații și în fața cărora a rulat cinematografic destinele unor personaje care se transformă, care devin, pagină cu pagină. Un film pus pe 700 de pagini este „Testamentul lui Abraham”, cea mai recentă carte a sa, care înainte să își aștepte regizorul, pentru că Igor Bergler este și asta, își așteaptă cititorii. Incontestabil, pentru autorul român succesul se măsoară în numărul de cititori, de aceea a investit și în marketing. Pentru ca volumele sale să ajungă la cititorul-rege. Un pariu câștigat.
Libertatea: A fost o surpriză succesul, având în vedere că toată lumea spune că nu se mai citește, că tinerii nu mai citesc?
Igor Bergler: Asta cu tinerii nu mai citesc, depinde cine se uită la cititori... Eu nu cred că e chiar așa, tinerii mai citesc, ce citesc e o altă problemă, dar ca să cumperi o carte, trebuie și să fii stimulat ca s-o faci, să ai un motiv clar pentru care s-o faci. În mulțimea de titluri care apar acum... Iar asta cu nu se mai, tot timpul generația anterioară are impresia că generația nouă e mai proastă. Nu e mai proastă, e altfel. Și de multe ori ăia care zic: vai, dar mai citește cineva?, sunt ăia care n-au citit nicio carte în viața lor și își exprimă îngrijorarea. Cărțile mele se cumpără și se și citesc. Dovada e reacțiile.
Poate un autor să premediteze un succes?
Într-o oarecare măsură, da. Eu așa am făcut, dar sigur, puteam rata. Eu am crezut în cărțile astea, au crezut și cele două edituri care le-au publicat până acum și nu s-au înșelat, și sigur am informat cititorii despre existența ei și despre faptul că merită să o cumpere.
Contează foarte mult marketingul, să știi să o vinzi...
În primă fază, contează foarte mult marketingul, care nu prea se face în România la cărți, nici în alte țări foarte tare, depinde cine ești, ce editură ai, ce nume ai. Eu am pornit fără să am un nume, acum sper că încep să îl am și dovada pentru asta este succesul pe care îl are ”Biblia pierdută” în străinătate. Deja 15 țări au cumpărat-o. Ultima țară este Italia, cea mai recentă, și nu orice editură, ci editura înființată de Umberto Eco. E atâta Eco în cărțile astea două că sunt încântat, a fost cea mai frumoasă surpriză. Deci iată că iese și dincolo de hotare, întâi „Biblia pierdută”. Acum terminăm traducerea, este în faza de finalizare, de corectură, și o să începem să o oferim în străinătate și pe aceasta, la sfârșitul lui februarie.
Intenționați chiar să treacă Oceanul, în Statele Unite...
Sperăm să treacă și Oceanul. Agenția care mă reprezintă e din Statele Unite, culmea, a vândut în Europa până acum, sperăm să se miște și America unde lucrurile se mișcă foarte greu, după cum știți concurența este foarte mare și din păcate, piața americană de traduceri e de sub 3%. Pe americani nu-i prea interesează și în general cumpără cărți care au avut succes, dacă nu sunt de limbă engleză, Anglia, Australia, chiar mai rar, o cumpără doar dacă a avut succes în alte două-trei țări sau într-o mare țară europeană.
„După Sherlock Holmes și Iisus, Dracula e cam al treilea personaj folosit în literatură”
Și să aibă și o temă pe măsură. Iată, testamentul lui Abraham are legătură cu istoria Americii, vorbim despre nebunia țesută în jurul personajului Abraham Lincoln.
Așa e, special am scris așa, cu gândul că americanii vor fi interesați de ea, e o altă privire, aș zice chiar mai proaspătă și mai interesantă decât au ei asupra unui personaj legendar în America, care are partea lui de contestare, destul de fragilă însă, destul de sotto voce, dar e un personaj despre care încă se vorbește în America.
Și ”Biblia pierdută” vorbește despre un alt personaj controversat, la noi, e drept, Vlad Țepeș. Ați țintit întâi piața autohtonă. Cum vă alegeți personajele cu greutate, e și ăsta un truc beletristic?
Da, bineînțeles. În ceea ce-l privește pe Dracula, am vrut un personaj despre care s-a scris mult și am încercat să îl caut în lume să văd care-i ăla și l-am găsit foarte aproape de noi, nu? După Sherlock Holmes și Iisus, pe care l-a folosit Dan Brown, Dracula e cam al treilea personaj folosit în literatură, în film, în ficțiune. Și am încercat o privire proaspătă asupra lui, având și avantajul că suntem aici. Dacă am avut personajul ăsta de notorietate mondială care nu ni se datorează nouă, și am încercat să-l folosesc și uite că...
V-a ieșit!
Da, sigur, cartea nu e despre Dracula. Dracula e un pretext...
La fel cum nici Testamentul nu este despre Lincoln...
E adevărat, nu e despre Lincoln, e și nu e, ca și dincolo. Adică eu am niște lucruri pe care vreau să le spun și găsesc acesti purtători de mesaj, cum ați zis, celebri, interesanți și care atrag cititorii. Și este foarte bine, cred. Poți să scrii o carte despre o personalitate, care să aibă legătură cu o personalitate, și poți să scrii o carte despre nimeni. Dacă e nimeni, trebuie să fie reprezentantul a milioane de nimeni care să fie la fel, tot trebuie să fie un portstindard a ceva. Dacă vrei ca multă lume să-ți citească cartea. Sau sigur, poți scrie o carte foarte personală despre tine și atunci tirajele vor fi pe măsură.
Și iată că se întrezăresc...
Nu e o rețetă, cine scrie după rețetă e pierdut. Sunt cărțile acelea rozacee care se găsesc la hypermaketuri, la casă. Când îți amintești de guma de mestecat îți iei și o carte. E vorba mai mult despre reguli decât despre rețete. Și reguli există. Sigur, ele sunt făcute ca să fie încălcate, cu cât le încalci mai interesant și mai inteligent, cu atât reușești mai mult, în opinia mea.
INTERVIUL INTEGRAL AICI:
Citește și:
VIDEO/A schimbat Minecraft-ul cu cărțile și acum este booktuber. Andi Vlădoiu, la 10 ani, este un Dan C.Mihăilescu în online
