În 9 ani «au răsărit» 2.000.000 de rromi

Prima numărătoare a populaţiei, e drept, rudimentară, a fost făcută între anii 1859-1860, imediat după ce Alexandru Ioan Cuza a legiferat începuturile statisticii în România. Datele obţinute astfel au oferit domnitorului Alexandru Ioan Cuza primele informaţii importante privind populaţia, după sex, stare civilă, vârstă şi religie, pe categorii sociale şi medii, după profesii. Util a fost şi recensământul de dinainte de Primul Război Mondial, pentru că astfel s-au putut face bilanţuri exacte în legătură cu pierderile suferite după conflictul internaţional. Comuniştii ne-au numărat de 4 ori În perioada comunistă s-au făcut 4 recensăminte, care au fost adaptate la epocă. Practic nu s-a mai studiat gospodăria, ci familia, date fiind strămutările de la sate la oraşe, unde nucleul central era familia şi unde diferenţele economice dintre oameni erau foarte mici. Conducătorul nu era interesat de dotările casei, ci mai degrabă de numărul membrilor familiei şi de gradele de rudenie dintre ei. Ultimul studiu la fel de amplu a fost făcut în 2002, iar spre deosebire de cel care începe săptămâna aceasta, a fost mai sărac în întrebări. O problemă în care studiul de acum 9 ani nu a reuşit să facă lumină este cel al numărului ţiganilor. Atunci doar 535.000 de rromi au avut curajul să-şi declare etnia, cifră considerată mică. Pentru anul acesta estimarea e de peste două milioane şi jumătate de rromi.