In cautarea atlantidei (II)

Omenirea a ajuns la acest nivel doar la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Cercetatorii nu comenteaza in nici un fel nivelul stiintific ridicat al cartografiei medievale, presupunandu-se ca sursele antice, vechi de peste 2.000 de ani in unele cazuri, nu sunt de incredere. Geologii traditionalisti pretind ca varsta calotei glaciare a Antarcticii e de cel putin 25 de milioane de ani. Recent insa, au redus-o la doar sase milioane de ani. Trebuie deci retinuta urmatoarea caracteristica a hartii lui Reis: tarmul Antarcticii nu e acoperit de gheata. Pe harta Phynius, mai veche cu 18 ani decat harta Reis, exista o calota de gheata in jurul Polului Sud, intre paralelele 75 si 80. Doua sute de ani mai tarziu, academicianul Boiche a desenat Antarctica cu ghetari. Concluzia e evidenta: se poate vedea procesul extinderii ghetarilor pe continentul sudic.
In 1949, expeditia amiralului Baird a forat gauri in Marea Ross in trei locatii, acolo unde Orontheus Phynius a marcat malurile unor rauri si a gasit straturi de nisip fin, aduse in mare de rauri ale caror izvoare erau situate la latitudini cu temperaturi mai ridicate, adica acolo unde nu erau ghetari. Folosind metoda de datare nucleara a doctorului Oury de la Institutul Carnegie din Washington, cercetatorii au descoperit ca raurile Antarcticii aveau chiar cursurile de pe harta Phynius, realizata cu 6.000 de ani in urma. Cam in anul 4000 i.e.n., sedimentele glaciere au inceput sa se acumuleze pe fundul Marii Ross, dar inaintea existat o lunga perioada cu clima calda, asa cum arata straturile din gaurile forate de expeditionari.
Asadar, hartile Reis, Phynius si Mercator prezinta Antarctica din perioada cand vechile civilizatii egipteana si sumeriana abia se nasteau. Acest punct de vedere este respins de aproape toti istoricii conservatori si privit in cel mai bun caz drept o ipoteza de lucru imposibil de verificat. Potrivit traditiei, nu a existat civilizatie in mileniul 5 i.e.n.
In septembrie 1991, arheologii egipteni si americani au descoperit la o distanta de 13 kilometri de Nil, in Abidos, 12 barci de dimensiuni mari, din prima dinastie de faraoni. Vechimea barcilor e de circa 5.000 de ani. Potrivit lui Herodot, vechii egipteni se orientau dupa stele inca de acum 10.000 de ani. Afirmatia „parintelui istoriei” e privita drept ezoterica. Faptul ca vechii egipteni erau interesati de astronomie ar putea fi o dovada ca au mostenit cunostintele de la o civilizatie necunoscuta de navigatori.
Serviciile secrete americane au determinat centrul de proiectie a hartii Piri Reis, care contine date vechi din anul 4000 i. e.n. ca fiind situat in apropiere de Cairo. La acea vreme, potrivit majoritatii istoricilor, civilizatiile existente se aflau intr-un stadiu de dezvoltare nu foarte avansat.
Intre mileniile 5 si 10 i.e.n. exista pe Pamant o civilizatie care avea cunostinte avansate de navigatie, cartografie si astronomie, la fel de avansate ca azi. Aceasta civilizatie ar fi precedat-o pe a noastra si nu ar fi de origine extraterestra. Vechimea ei putea fi de mai multe mii de ani, iar locatia ei era probabil coasta nordica a celui mai sudic continent sau arhipelag: Antarctica.
Mai tarziu, aceasta civilizatie a migrat, poate, spre nord-estul Africii. Cauza disparitiei ei a fost acoperirea treptata a Antarcticii cu gheata. Acest proces a inceput nu mai devreme de mileniul 10 i.e.n. Totusi, unele fragmente ar putea fi gasite pe viitor, ingropate in gheata. E de presupus ca supravietuitorii catastrofei din Antarctica au transmis egiptenilor cunostintele pe care le aveau.
Asadar, daca va exista candva o explorare amanuntita a Antarcticii, omenirea ar putea fi extrem de surprinsa de rezultate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE