INCONTINENTA URINARA

Nu luam in considerare motivele pentru care unii copii uda patul in timpul noptii. Aceasta problema se numeste enurezis si va face obiectul unui articol separat. Golirea vezicii urinare a adultului este controlata de un muschi circular (sfincter), care se relaxeaza prin comanda creierului, lasand urina sa se scurga prin uretra catre exterior. Cauzele posibile are urinarii necontrolate sunt urmatoarele: vezica este prea mica, muschii ei nu sunt prea elastici; controlul nervos este insuficient sau alte organe maresc presiunea din abdomen prea mult. Persoanele in varsta sunt afectate de aceasta neplacuta situatie intr-un procent ce variaza intre 15 si 30%, cei mai expusi fiind cei neingrijiti si care isi petrec ultimii ani din viata intr-o institutie (azil, camin de batrani, spital). Proportia de femei cu incontinenta urinara e aproape dubla fata de barbatii cu aceeasi problema. Nu varsta in sine este cea care provoaca aceasta boala, ci mai degraba maladiile asociate celor varstnici: diabet zaharat, medicatie cronica, probleme de somn, mobilitate redusa, tuse cronica, schimbari hormonale, stare mintala alterata, probleme de tranzit intestinal. Cauzele propriu-zise ale incontinentei pot fi o disfunctie neurologica, o cistita cronica, scleroza multipla, boala Parkinson, extrofia de vezica, cancerul de vezica s.a. Din aceste motive, diagnosticul nu va fi aproape niciodata doar "incontinenta urinara", fenomenul fiind o asociere a bolii sau bolilor principale. Astfel, si tratamentul este complex si multifactorial, fiind individualizat fiecarei boli principale. Primul pas il reprezinta determinarea precisa a tipului de incontinenta. In orice situatie, tratamentul nu se va adresa numai starii fizice a pacientului, medicul trebuind sa aiba in vedere si impactul psihologic extrem de important al acestei stari asupra pacientului pe care il trateaza. O alta problema este si faptul ca majoritatea adultilor se rusineaza de ceea ce li se intampla si adesea incearca sa ascunda necazul chiar in fata propriului medic. In situatia in care nu se poate gasi nici o cauza precisa a incontinentei urinare, tratamentul va fi unul simptomatic, dintre masurile elementare netrebuind sa lipseasca: - golirea periodica a vezicii (chiar din jumatate in jumatate de ora); - medicamente care relaxeaza muschiul vezicii urinare (blocante de calciu, anticolinergice, relaxante musculare, antidepresive triciclice); - scaderea in greutate; - exercitii de intarire a muschilor pubococcigieni (10-20 contractari si relaxari repetate ale fesierilor, ca zi cum te-ai abtine sa urinezi, efectuate de 3 ori pe zi). Medicatia include in foarte multe situatii un antagonist al receptorilor adrenergici, numit Prazosin. Totusi, daca aveti astfel de probleme, lasati rusinea la o parte si adresati-va mai intai unui urolog. Dupa cum am spus, cauzele incontinentei sunt foarte numeroase, iar identificarea si tratarea bolii care produce si incontinenta urinara este cel mai important aspect.