Întoarcerea la fostul partener. Dezastru sau idee bună?

În mintea oricui a încolţit la un moment dat ideea de a relua o veche relaţie, evaluată acum prin ochii omului cu mai multă experienţă de viaţă. În cele mai multe cazuri, această idee apare ca urmare a dezamăgirii cu privire la calitatea slabă a partenerilor care au urmat după încheierea acelei relaţii. E ca şi cum Îţi e dor de friptura de care odinioară te săturasei (cam uscată poate, dar totuși friptură) după ce ai mâncat pâine uscată la greu.

“Psihologic vorbind, vechiul partener de bună credinţă este mai valoros după reluarea relației pentru că a învățat multe din despărțirea inițială. Însuși faptul că dorește reluarea relației arată că alternativele pe care le-a avut între timp nu s-au ridicat la standardele relației cu tine. Uneori oamenii tind să se sature de vechea relaţie nu pentru că celălalt este de slabă calitate ci pentru că împlinirea personală presupune cunoașterea apropiată a mai multor parteneri. Este o atitudine întâlnită în special la oamenii tineri care la început absolutizează relația cu actualul partener, fac promisiuni că vor fi mereu împreună, după care găsesc alți oameni asupra cărora îşi revarsă tendințele de nemurire a relaţiei. Abia după multă vreme, când ajung să cunoască superficialitatea umană, necinstea, dublul standard, oamenilor le vine în minte ideea întoarcerii la ex-ul care nu era perfect, dar totuşi mult mai bun decât ceea ce a urmat“, afirmă psihologul.

Unii “foști” sunt ca măselele stricate, alții ca dulcele pe care acum l-ai gusta din nou

“Te întorci atunci când iubirea nu se terminase la sfârșitul relației ci alte motive au dus la despărțire… de exemplu orgoliul, influența altora, nevoia de diversitate etc. Atunci când bușteanul pus pe focul iubirii nu s-a ars de tot tinzi să te întorci la ex-ul tău. Acesta este cazul fericit însă! Când despărțirea a fost cauzată de terminarea iubirii, de cauze serioase de incompatibilitate, de violenţă, de lipsa de respect, de încercări repetate soldate cu eșecuri dureroase întoarcerea nu mai este o idee bună. Ca om simţi în sinea ta dacă cineva din trecutul tau merită sau nu o reluare a interacţiunii, sub orice formă ar fi ea. Unii “foști” sunt ca măselele stricate de care, odată scoase, nu te-ai mai atinge chiar niciodată, iar alții sunt ca dulcele (uneori grețos) de care la un moment dat te săturasei rău și vroiai să guști și ceva sărat, dar de care acum ți s-a făcut iar așa o poftă… O mentalitate dăunătoare este aceea a lui ‘Nu mă întorc unde am scuipat. Însăși fraza e de prost gust. E o programare mentală anticipată stereotipă fără conținut. Depinde foarte mult de omul la care te întorci. La unii merită, la alții nu. Responsabilitatea de a evalua succesul revenirii la ex, este a ta. Un caz școală concludent este cel al lui Silviu Prigoană și al Adrianei Bahmuțeanu. Ei au început prin a se despărţi “de dulce” și au terminat prin a-și da unul celuilalt caracteristici de măsea stricată“, susține specialistul.

Atenție la revenirile cauzate de lipsa de alternative sau de presiunea singurătății

“Atenție la revenirile din lipsa de alternative. Unele persoane cochetează cu ideea de a se întoarce la fostul/fosta pentru că oricum nu mai au alte opțiuni de parteneri și revin la fosta relație pentru a evita singuratatea. În acest caz șansele de a funcționa sunt la fel de mici ca prima dată. Aici nu e vorba de o evoluție personală și o conștientizare a valorii ex-ului ci o încercare disperată de a scăpa de singurătate. Exclusiv în aceasta conjunctură este valabilă zicala conform căreia a te întoarce la fostul partener este ca și cum ți-ai răscumpăra fosta mașină pe care ai vândut-o în trecut: are aceleași probleme tehnice singura diferență este că acum are mai mulți kilometri la bord“, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE