A învins leucemia, dar lupta pentru viață nu s-a încheiat

În urma unor investigații pe care le-a făcut la începutul anului 2014, Adrian Mandache, atunci în vârstă de 28 de ani, avea să afle că suferă de o gravă maladie. Se simțea slăbit, lipsit de vlagă și avea în permanență o stare puternică de somnolență. A decis să meargă la spitalul Victor Babeș pentru a afla cauza acestor simptome. Imediat ce a ajuns la acolo și le-a descris medicilor stările pe care le are, a fost internat și supus unui set complet de analize plus un RMN.

A doua zi, fără a i se comunica vreun diagnostic, tânărul a fost anunțat că va fi transferat cu ambulanța la Institutul Clinic Fundeni. Odată urcat în salvare, asistenta echipajului i-a pus în brațe fișa medicală de la unitatea în care fusese internat. Și cum Adrian nu aflase nimic de la medici despre starea sa de sănătate, a început să răsfoiască dosarul. A simțit că i se taie respirația când a citit diagnosticul. Suferea de leucemie infoblastică acută cu cromozom de Philadelphia și, mai grav, boala era răspândită deja în 73% din sângele care îi curgea prin vene.

”Nu pot descrie în cuvinte ce am simțit. Mai bine de o săptămână am fost în stare de șoc și mă rugam, așteptam și speram să-mi spună cineva că este o greșeală. Tratamentul agresiv care mi-a fost administrat, tocmai pentru că eram într-o stare gravă, m-a năucit. Am făcut complicații și am ajuns la 43 de kg în doar o lună de zile. A fost un coșmar, ceva ce te rogi să nu ți se mai întâmple vreodată!”, povestește Adrian.

Recomandări

Politicienii români cu activitate discretă în Parlamentul European. Nu s-au omorât cu munca, dar au încasat lunar peste 7.000 de euro

A făcut mai multe cure de citostatice. Stătea mai mult prin spital și, din când în când, mai pleca acasă pentru câteva zile. Când s-a pus problema unui transplant, familia tânărului a fost prima care a sărit să-i ofere ajutor. Însă nici unul dintre membrii familie nu a fost compatibil. S-a căutat apoi în baza de date a donatorilor voluntari de celule stem din întreaga lume. Și când se aștepta mai puțin, Adrian a aflat că există un donator compatibil în Germania. Era vorba de o femeie.

”Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost să merg să o întâlnesc… bineînțeles după ce mă însănătoșesc. Dar am aflat că procedurile sunt foarte strice și că nu pot să o caut decât după ce vor trece patru ani de la transplant. Nu știu să explic de ce”, a mai adaugat tânărul.

Pe 12 noiembrie, Adrian a fost supus transplantului medular. Își amintește că procedura în sine nu este grea, dar stările de după sunt cumplite. Timp de două săptămâni a fost alimentat doar prin perfuzii pentru că nu a putea să mănânce sau să bea. Îi era extrem de rău și avea dureri groznice, motiv pentru care, aproximativ trei săptămâni, a primit zilnic tratament cu morfină. La începutul lunii decembrie, când a aflat că va fi externat, a sărit în sus de bucurie.

Recomandări

Documentarul „Guvernul Copiilor II”. Cum arată o Românie ideală, prin ochii celor mici: „Dacă le-aș putea transmite un mesaj celor din Guvern, le-aș spune să-și dea demisia”

Era cea mai bună veste pe care o primise în ultimul an. A urmat doi ani în care a putut să-și vadă de viața lui. Nu ca înainte, pentru că starea de sănătate nu-i mai permitea să fie la fel de agil, dar se descurca cu ajutorul familie. Însă în urmă cu doar câteva săptămâni, analizele au scos la iveală faptul că, în sângele lui, a reapărut cromozomul responsabil de multiplicarea celulelor canceroase.

”Cea mai mare dorință a mea, de sărbători, este să aflu că am scăpat definitiv de acest cromozom. Sper ca într-o zi să privesc zâmbind în urmă la toată această perioadă neagră din viața mea și să mă bucur de viață sănătos tun!”, a conchis tânărul.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro