Învinsi de frica

Istoria partidei e simpla. Imediat cum lusitanii au ridicat in slavi vulturul aducator de noroc, teama s-a cuibarit definitiv in inimile romanilor. Ce le-ai spus, Mircea, inainte de meci? Cum i-ai incurajat? Numai tu stii. Cert e ca Dinamo n-a ridicat capul pe “Da Luz” decat pentru a aplauda paradele de exceptie ale propriului portar, ramas singur, sau, poate doar cu Moti, in calea uraganului starnit de Rui Costa.

Înca din primele secunde portughezii au prins sa zdrentuiasca flancul stang al romanilor, iar triunghiul mortii, Costa-Simao-Gomes, s-o opintit prima data in pieptul lui Lobont. Au mai urmat si altele. Bogdan a plonjat de inca trei ori in bocancii lui Gomes si Simao si forta ofensiva a “cainilor” contabilizase doua pase in lateral si trei in spate.

Cainii, o singura ocazie

Cu Niculescu mana moarta, static, indolent si aproape inutil, Dinamo s-a zbatut mai mult ca niciodata sa ajunga in preajma unui careu de 16 metri. O singura faza, in care s-a semnalizat ofsaid la Claudiu, unii zic ca n-a fost, a ramas pe retina dinamovistilor. Si, poate, sutul in acolada al aceluiasi Claudiu, respins de Quim. Putin, chiar rusinos de putin. Destinul a lovit firesc. Dupa o bara a lui Simao din lovitura libera si dupa alte cateva interventii miraculoase ale “Pisicii”, a venit si pedeapsa. Centrare de pe dreapta, acolo unde Blay si Kalanga au stat numai in genunchi, si gol Miccoli, dupa ce Loby respinsese in prima faza. Era cu un minut inainte de final. Frica nu te lasa niciodata sa traiesti mai mult decat ti-ai propus sa lupti.

Urmărește-ne pe Google News