Ion Iliescu: „Ne-am dorit copii, dar soția mea a avut trei sarcini toxice”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rep.: Domnule Iliescu, nu v-ați dorit copii sau nu a fost să fie?
Ba chiar ne-am dorit, dar nu a fost să fie…Soția mea a avut trei sarcini toxice, iar după aceea…nu s-a mai putut.
Rep.: Nu v-a atras ideea înfierii unui copil?
Viața noastră a fost așa de agitată, încât nu puteam face asta.
Rep.: Doamna vă spune „Iliescu”. Așa vă alintă?
Când vorbește cu alții îmi spune Iliescu, dar acasă mă strigă Ionel sau Nelu.
Rep.: Am văzut o fotografie în care dvs și soția vă jucați cu familia Ceaușescu. În ce relații ați fost? Aveați și momente de apropiere?
La început eram chiar agreeatul lor. El a fost în închisoare cu taică-meu, în lagăr. Tata era muncitor CFR-ist, militant de partid; s-a îmbolnăvit în închisoare, a ieșit bolnav din lagăr și a fost exclus din partid de către Gheorghiu-Dej. La mai puțin de un an de la eliberare, a murit. La 15 ani am rămas orfan de tată. Ceaușescu îmi cunoștea familia. Ea o cunoștea pe mama. Mama mea a fost deținută ilegal, clandestin, iar ea era prietenă cu un frate mai tânăr de-al maică-mii. Ceaușescu îl știa pe tatăl meu, erau prieteni. Făceau parte din aceeași mișcare de rezistență. El a încercat să mă protejeze, într-un fel, pentru că știa povestea noastră. În lagăr, la Caransebeș s-au nimerit amândoi. Taică-meu a murit în 45, iar Ceaușescu a venit la putere cu 20 de ani mai târziu, în 65.
Fotografiile de care vorbiți sunt de pe vremea când am fost trimis la Iași; eram deja în dizgrație și urmăriți. Era duminică, zi de odihnă; ei veniseră la Iași, iar acolo, mai departe de oraș, există un ocol silvic; cei de acolo ne-au oferit un loc de cazare. De acolo erau fotografiile…
Rep.: Dar Elena Udrea? Are o evoluție galopantă în PDL și o imagine puternic conturată. Ce sfaturi i-ați da?
Are o evoluție precipitată…E greu să dai sfaturi. Cu toate acestea are, în mod real, niște calități. Reușește să aibă atâta succes în rândul partidului din care face parte, în rândul celor alături de care lucrează, precum și în societate. E o femeie drăguță, agreabilă, cu prezență plăcută și…reușește. Are niște calități intrinseci clare. Pe de altă parte, știm că are niște răutăți care o dezavantajează, adică nu știe, nici ea, să-și păstreze echilibrul necesar; resentimentele o domină adesea și umbresc tocmai calitățile pe care, fără îndoială, le are.
Rep.: Doamna Nina este, în continuare, „spiritul german” al familiei?
Da. E mai ordonată și mai disciplinată decât mine, desigur. Agenda mi-o fac singur, dar se preocupă să am timp să lucrez, să scriu…Fac aceste lucruri acasă, nu aici, la birou.
Rep.: Ce vă gătește-o mâncare după care sunteți topit?
Noi ne-am tot ajustat gusturile o dată cu vârsta; am mai „tăiat” din lucrurile care ne plăceau, dar la care am fost nevoiți să renunțăm: condimentele, sarea. Cu mici excepții, consumăm mâncare nesărată…A trebuit să o eliminăm…
Rep.: Vă face sarmale? La acestea încă nu ați renunțat?
Sarmale…da, sigur. Legat de acestea-e interesant cum am început să le mâncăm. Eu în tinerețe, nu agream varza gătită și nu suportam sarmalele cu varză. Însă, în studenție-căci eram studenți când ne-am căsătorit-, eram la Moscova, cu bursă. Acolo se servea o mâncare mai fadă. Mă rog, fiecare popor cu gustul său…Am descoperit niște conserve bulgărești cu sarmale. Așa am început să le mâncăm.
Rep.: Mai face doamna Nina piața singură?
Da, mai merge. Face piața la Floreasca. O recunosc oamenii, s-au obișnuit…Oriunde e recunoscută, e tratată cu respect.
Rep.: Domnule Iliescu, despre rudelel dvs. Nu prea am auzit mare lucru. Aveți cumnate?
Sora nevestei mele, da; este inginer constructor. Locuiește în București.
Rep.: Dvs. câți frați ați avut?
Am avut trei frați, dar toți trei au murit. Eu sunt cel mai în vârstă dintre cei patru frați. S-au dus toți, pe rând…Primul s-a stins în 1984, când eu eram dat afară de la muncă. Era inginer în cadrul Institutului Energiei Electrice și lucra pe un șantier în Irak, la Kirkuk. A făcut infarct și a murit pe șantier. Deci, pe de o parte eu eram dat afară de la Institutul Apelor și cu greu, după trei luni, mi-am găsit un loc de muncă la editură; de cealalată parte, el venea în țară, într-un coșciug sigilat…Al doilea frate-cel mai tânăr dintre noi, , care s-a născut după moartea tatălui meu a avut cancer la plămâni, fiind un fumător înrăit. Poate cel mai inteligent dintre noi, Mihai, a studiat limba arabă, dar și când a fost maică-mea plecată în Rusia, a prins din mers limba rusă, italiană, engleză; avea o minte foarte ageră. A murit la mai puțin de 60 de ani. Al treilea, adică cel de mijloc, Crișan a murit în 2005.
Rep.: Năstase, Ponta și Geoană sunt oamenii pe care dvs. i-ați „ridicat”. V-au mai trădat, dar tot pe ei îi susțineți-cel puțin pe doi dintre ei, cu siguranță. De unde vine această noblețe, să zicem așa?
Viața m-a învățat să mă detașez. Toți avem sentimente și resentimente. Eu dețin suficiente motive pentru acestea din urmă, însă am și o vastă experiență de viață. Totuși, nu am acumulat asemenea cantități de resentimente față de nimeni, nici chiar față de cei mai răi. Spre exemplu, Rus de la Cluj, pe care, bunăoară, l-am și apreciat, a fost hotărât să mă înlăture la Congresul din 2005; a și reușit. Avea și el, probabil, raționamentul lui…Atât lui, cât și celor care îi urmează exemplul, i s-a părut că Iliescu este un balast, că a avut meritele lui, dar că partidul trebuia să se înnoiască, să aibă altă deschidere…Rus a spus că Ilieascu trebuia să plece. Din păcate, a vut această idee…Măcar să fi demonstrat că ei reprezintă o soluție mai bună decât mine…
