Jocuri periculoase

Cateodata ma intreb daca noi, ziaristii, chiar ii intelegem pe cei pentru care scriem. Ma asteptam, de pilda, ca initiativa presedintelui Basescu de a spori atributiile serviciilor secrete sa fie intampinata cu mare suspiciune de populatie. Cand colo, nimic! Cate o voce ratacita, pe ici, pe colo… Si asta intr-o tara care poarta povara a zeci de ani de politie politica sub masca “interesului national”. Intr-o tara care abia acum descopera si care invata din mers drepturile cetateanului.

Am asistat chiar la discutii in care oamenilor simpli li se parea firesc ca ofiterul de informatii sa devina un fel de procuror: “Daca n-am nimic de as-cuns, de ce sa ma tem?!”. O gandire prea simplista pe marginea unui subiect pe care, din pacate, nu avem spatiul necesar sa-l dezbatem aici. Grav este ca o problema atat de delicata risca sa fie transata ca un meci politic: Basescu versus Tariceanu, fiecare dorindu-si, de partea sa, “serviciile”. Or, aici e vorba de intimitatea noastra, a tuturor, de drepturile noastre, de o viata linistita, care sa nu fie vegheata, abuziv, de ochii iscoditori ai unora care, in numele “sigurantei nationale”, cred ca-si pot permite orice.

Si, apoi, are Romania o problema reala de siguranta nationala? Exista vreo forta obscura, vreun dusman intunecat cu care sa ne luptam? Romania are de luptat, mai curand, cu saracia. Cu frigul. Cu foamea. Cu preturile. Cu mizeria din spitale. Cu lipsa de siguranta din scoli. Cu o clasa politica neperformanta. Care ne sunt prioritatile? Mai ganditi-va…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE