'L-au lasat cu piciorul rupt in strada'
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Se simte fumul gros al Combinatului “indian” in gerul unei ierni deloc prietenoase. Nici Dunarea nu mai vrea sa curga sub stratul de gheata aparut la -25 de grade. Doar pescarii, care dau la copca zgribuliti, dar hotarati sa prinda un pestisor cat de mic, lasa de inteles ca fasia alba nu e doar un pationar artificial imens. Imprejurimile Galatiului, cu casele mici si rapciugoase, sunt in stare de hibernare, asteptand primele raze ale soarelui de primavara. E dureros de frig. Rafalele de vant iti lovesc fata creand senzatia unor cutite care se ascut pe propria-ti piele. Stadionul Dunarea... De aici a plecat, intai spre Pitesti, apoi spre Capitala, noua speranta a celor de la Dinamo, Adrian Ropotan.
“Buna ziua! Poftiti. Totul s-a petrecut atat de repede si parca i se acorda prea multa atentie baiatului meu si nu stiu daca e bine”, se confeseaza Genoveva Modiga, mama tanarului fotbalist si profesoara de atletism la clubul galatean, in timp ce ne indreptam spre un vestiar cochet pentru a sta de vorba despre fiul sau, ajuns acum in curtea dinamovista. Un teanc de poze cu Adi si diplomele sunt “comorile” bine pastrate ale mamei. “Era doar clasa a II-a micutul. Firav mai era. A mers la fotbal sa aiba si el o preocupare in plus”, isi aminteste cu emotie doamna Modiga.
Ghete de fotbal, de la patron. Ropotan a inceput sa practice fotbal in ‘94, la opt ani, la clubul privat “Salbero” din Galati, cu antrenorii Aurica Dragan si Ioan Nicu. Dupa sase ani insa, acest club a fost desfiintat din cauza faptului ca patronul sau, Costica Bezman, nu a mai avut posibilitatea sa-l sustina financiar. “Acest om a reusit ca din 1994 pana in 2000 sa le creeze copiilor toate conditiile pentru a face performanta, de la echipamente sportive pana la cantonamente anuale la Poiana Brasov. El a fost cel care i-a cumparat lui Adi prima pereche de ghete de fotbal”, povesteste mama tanarului fotbalist.
Imediat, grupa de juniori la care evolua Adrian a fost preluata de cei de la Dunarea Galati. “Lipsa conditiilor si indiferenta ne-au obligat sa cautam o alta formatie unde Adi ar fi putut sa continue fotbalul de performanta. Unul dintre episoadele care m-au deranjat a fost cel in care, in urma unui meci, copilul meu a suferit o fractura de maleola, aceasta fiindu-i strivita. In loc sa il duca la spital sa vada ce are, cei de la club l-au lasat in fata blocului dupa joc. "Spune-i mamei sa mearga cu tine la doctor!" - i-au zis acestia lui Ropotan”, isi aminteste doamna Modiga.
FC Arges, prima oprire. “Adi a mers in 2003 la Pitesti prin intermediul lui Ionel Tamasanu, fostul meu antrenor de atletism, care era in acea vreme preparatorul fizic al echipei FC Arges, pregatita de Ion Moldovan”, completeaza mama lui Adrian. Fiind inca sub contract cu Dunarea Galati pana in anul 2006, Adrian doar s-a antrenat aici, neputand sa evolueze la echipa a doua a clubului.
In 2004, Adi a depus memoriu la Liga pentru a deveni jucator liber, invocand restantele financiare pe care cei din Galati inca le mai aveau la el. In urma cazului judecat, Comisia i-a dat dreptate fotbalistului: “Domnul Moldovan ne-a ajutat foarte mult in acest demers. El a fost cel care i-a deschis drumul catre Dinamo”.
Ion Moldovan l-a dus la Dinamo. Tehnicianul pitestenilor, fostul dinamovist Ion Moldovan, aflat in relatii apropiate cu clubul din soseaua Stefan cel Mare, i-a contactat pe oficialii alb-rosii pentru a trimite pe cineva sa-l vada pe Ropotan la un meci de pregatire. Astfel, dupa acel joc, Adrian Ropotan a fost contactat de cei de la Dinamo pentru a i se propune sa vina la ei.
In 2004 Adi soseste in curtea “cainilor”, alaturi de care a participat la un turneu in Grecia, cu grupa de juniori. “Dupa un an Adi a facut pasul catre echipa a doua, unde si-a castigat locul de titular. Cateodata era chemat de Ioan Andone sa se mai antreneze si cu seniorii”, povesteste parintele.
Castiga 5.000 euro pe sezon
Vara lui 2005 a insemnat adevaratul pas catre fotbalul de performanta. Ropotan a fost chemat in lotul celor de la Dinamo in vederea turneului din Franta.
Prestatiile bune pe care le-a avut in jocurile din Hexagon l-au mentinut pe Adrian la prima echipa. In cantonamentul din acesta iarna jucatorul, care are acum un salariu de 5.000 de euro pe sezon, s-a remarcat din nou, Esteban Vigo fiind foarte impresionat de calitatile elevului sau, considerandu-l unul dintre jucatorii pe care va putea conta in acest retur. Desi e nascut la 8 mai 1986, adica la o zi dupa ce Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni in noaptea magica de la Sevilla, tanarul fotbalist nu a tinut niciodata cu formatia din Ghencea.
Fratele sau a renuntat. Adrian Ropotan mai are un frate, Victor, cu doi ani mai mare ca el. Si acesta a fost practicant al sportului rege, la Clubul Privat “Salbero” si la Dunarea Giurgiu. Victor Ropotan a renuntat insa sa mai joace in 2002, deranjat de interesele care exista in fotbal.
"Atletismul e mai greu ca fotbalul". Doamna Modiga e actualmente profesoara de atletism in Galati. Fosta campioana nationala la cros, dar si la probele de 800 de metri si 1.500 de metri, a primit distinctia de maestra a sportului. “Nu l-am dus pe Adi la atletism pentru ca este un sport mult mai greu decat fotbalul, chiar daca la varsta de 11 ani scotea 7 secunde si 4 sutimi la 50 de metri si 50 de secunde si 8 sutimi la 300 de metri. L-am practicat si stiam ce inseamna si ce sacrificii trebuie facute. Oricum, Adi merge cu mine in cantonamentele de atletism pentru a fi sub "aripa mea"”,
E student la finante-banci. Mama lui Adi si-a crescut singura copiii, fiind divortata inca din 1990: “Am facut sacrificii multe, care acum imi sunt rasplatite din plin. Recunosc ca sunt o fire exigenta, dar am fost si suntem foarte apropiati. Nici scoala nu l-am lasat sa o neglijeze, Adi fiind acum student la Universitatea Romano-Americana in cadrul Facultatii Finante-Banci”.
“A fost si mama si tata pentru mine”. Unul din capitolele sensibile despre care doamna Genoveva Modiga nu vrea sa vorbeasca este acela referitor la divortul de fostul sot, si tatal lui Adi in acelasi timp. “Sunt multumita ca am reusit sa imi cresc baietii de care acum sunt foarte mandra”. Parintii lui Adrian s-au despartit pe cand el avea patru ani. “Ma durea sufletul cand tata venea baut acasa si se certa cu mama. Ma durea cand vedeam ca alti copii au si mama, si tata. Pentru mine, mama a jucat un rol dublu”, isi aminteste Adrian.
