La 18 ani masoara 90 centimetri

Mihaela s-a nascut cu picioarele rupte si a fost pusa in ghips imediat. De atunci, pe parcursul anilor a avut nevoie de mai mult de 100 de aparate ghipsate. „Pe la sapte ani aveam oasele atat de sensibile incat mi se fracturau fara sa fac nimic. Eram tot timpul in ghips. Din fericire, acum, dupa mai multe operatii, pot sa merg prin casa. Nu-mi mai e atat de frica sa nu ma rup”, ne povesteste tanara. Mihaela a invatat singura sa scrie si sa citeasca, pentru ca nu a putut niciodata sa mearga la scoala. Tot singura a invatat sa poata oferi cat de putin de ajutor in casa. Acum poate sa se aseze singura la masa. Cu eforturi care noua ni s-ar parea supraomenesti, poate chiar sa faca mici treburi casnice, cum ar fi stersul parafului de pe mobila.
Isi petrece cea mai mare parte a zilei uitandu-se la televizor sau citind. „As dori si eu sa am prieteni. Nu ies din casa, pentru ca ar insemna sa fiu purtata in carut, iar privirile lungi ale oamenilor ma deranjeza. Oricum, nu-i pot asculta in totalitate pe doctori, care imi spun ca ar trebui sa stau tot timpul in pat, sa imi petrec viata asa”, ne povesteste Mihaela. Singurul ajutor adevarat pentru tanara l-ar reprezenta un computer. „Asa, mi-as putea face prieteni in toata lumea. As incerca sa aflu mai multe despre boala mea si despre oamenii cu aceeasi suferinta”, spune fata.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE