La 21 de ani, va invata sa mearga

Si-a petrecut Craciunul pe un pat de spital, dar e printre cei mai fericiti oameni din lume. Nu s-a plans, n-a vrut nici un cadou, n-a cerut decat un singur lucru: dreptul la o viata normala. Si l-a primit. Medicii si-au unit fortele cu Dumnezeu si i-au redat Laviniei speranta. La 21 de ani, fata va putea face primii pasi, dupa ce toata viata o maladie cumplita a condamnat-o la scaunul cu rotile. Sansa ei a fost o operatie in premiera, realizata de medicii de la spitalul bucurestean “Marie Curie”.

Ajun de Craciun. Intr-un salon al spitalului “Marie Curie”, o fata cu ochi mari si zambet cald imi spune, simplu, ca de acum incolo nu va mai pune niciodata la indoiala faptul ca exista minuni. “M-am rugat toata viata sa ma fac bine. Sa pot sa merg, sa-mi fac prieteni, sa nu ma mai duca mama la scoala cu caruciorul. Stiti care o sa fie primul drum pe care-l fac atunci cand voi putea pasi? La Manastirea Bistrita. Acolo m-am rugat sa ma fac bine, acolo am implorat sa se gaseasca un leac pentru boala mea, acolo vreau sa ma duc sa-i multumesc lui Dumnezeu”, spune Lavinia si din ochi i se preling pe obraji lacrimi mari. Dar sunt de fericire. Craciunul i-a adus cea mai mare bucurie din lume: vestea ca va putea merge.

Sa faci cativa pasi e pentru un om obisnuit un lucru atat de banal, incat nici nu-l mai baga in seama. Pentru Lavinia Ciovica insa, a fost toata viata un vis. Sufera din nastere de maladia Lobstein, cunoscuta si sub numele de “boala oaselor de sticla”. La un an si ceva, a facut primii pasi, dar totul s-a spulberat in curand. “A mers doar cateva luni, apoi, din cauza unor fracturi, a ramas imobilizata. Povestea ei ne-a emotionat puternic, fata n-a incetat niciodata sa spere ca va putea merge pe picioarele ei. Am decis s-o operam, desi a fost unul din cele mai complicate cazuri”, ne-a spus dr. Gheorghe Burnei, seful echipei care a realizat interventia chirurgicala.

A trecut pana acum prin zece interventii chirurgicale, insa, din pacate, acestea nu i-au fost de ajutor. De data asta insa, medicii i-au promis ca va fi altfel. “Mi-au spus ca va trebui sa stau cam 6 saptamani in gips, apoi, usor, incep exercitiile. In mai putin de un an voi putea sa merg. Ce-mi doresc cel mai mult? Sa-mi continuu studiile. Am facut doar opt clase, mama ma ducea in fiecare zi la scoala in scaunul cu rotile, dar la liceu n-am mai putut merge. Era la 20 km departare. Sa stiti ca eram premianta”, spune mandra fata, care e dintr-o comuna apropiata de Ramnicu Valcea. Mama Laviniei izbucneste in lacrimi cand isi aminteste prin ce chinuri a trecut fiica ei. “Atatia amar de ani mi s-a rupt sufletul s-o vad asa. Acum, nu-mi mai doresc nimic de la viata. Stiu ca Lavinia va fi pe picioarele ei”, spune Florina.

Lavinia isi ia mama in brate si gaseste forta s-o incurajeze. “Trebuie sa invat din nou sa merg, ca si cum m-as naste inca o data. Noroc ca o am pe mama”. Lavinia si-a petrecut Craciunul in spital. Dar e cel mai fericit om din lume.

Lavinia si-a umplut timpul petrecut in spital desenand. “Asa imi mai trece si mie timpul. Mai desenez, mai scriu poezii. Am facut peste 50 de desene, pe care vreau sa le daruiesc copiilor din spital si medicilor”, spune ea.

Operatia a durat sase ore

Interventia chirurgicala la care a fost supusa Lavinia a fost una extrem de complicata, fiind de altfel si o premiera in domeniu. “Operatia a durat cam sase ore, dar suntem fericiti ca a fost un succes”, ne-a declarat dr. Gheorghe Burnei (foto), seful Clinicii de Ortopedie din cadrul Spitalului “Marie Curie” din Bucuresti. Medicii i-au facut Laviniei un transplant osos, fixat apoi pe un dispozitiv special. In termeni medicali, tehica folosita se numeste “transplant pediculat autogen pe tije telescopice”. Operatia s-a efectuat pe  femurul stang si pe tibia stanga.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE