Lagărul de muncă forțată de la Salcia ar putea fi transformat în obiectiv turistic. Pușcăria era „antecamera iadului” pentru deținuții politici

Deținuții au fost folosiți la muncile de desecare din Insula Mare a Brăilei, desfășurate în anii 50-60, care au dus la apariția celei mai mari exploatații agricole din țară, notează digi24.ro.

„Încercăm să reabilităm fosta puşcărie comunistă din Insula Mare a Brăilei. Vrem să prindem puşcăria într-un circuit turistic şi să arătăm întregii lumi cum a arătat lagărul de muncă forţată de la Salcia, unde foarte mulţi deţinuţi au murit ca urmare a torturilor inimaginabile la care erau supuşi”, a declarat, pentru sursa citată, preşedintele CJ Brăila, Francisk Iulian Chiriac.

Lagărul de muncă forțată de la Salcia a fost înființat în primăvara anului 1952 și avea o capacitate de cazare de 200 de persoane, care a fost extinsă, ulterior, la aproape 2.000 de persoane.

Din datele CNSAS reiese că în primele patru luni de la înființarea coloniei de muncă, efectivele de deținuți politici au ajuns la 4.000 de persoane. Practic, capacitatea de cazare din lagăr a fost dublată, în așa fel încât jumătate dintre deținuți erau nevoiți să doarmă afară, indiferent de vreme.

Mărturiile păstrate în arhivele CNSAS sunt dovada tratamentului inuman la care au fost supuși deținuții. Cei care au ajuns în lagăr au fost loviți cu  ranga de fier, cazmaua, lopata, cravaşa, unii dintre ei murind în urma traumatismelor, alţii rămânând schilozi pentru toată viaţa, iar alţii erau împuşcaţi direct, notează sursa citată.

Deținuții bolnavi nu aveau dreptul de a primi tratament medicale și erau scoși la muncă, ceea ce a dus la moartea multora dintre ei. Unii dintre deținuți erau introduși iarna în carcere descoperite. Acolo erau dezbrăcați în ger și obligați să intre în apă până la brâu pentru a tăia papură și stuf. Totodată, oamenii erau alergați călare și călcați în copitele cailor.

De asemenea, deținuții erau legați de mâini și dezbrăcați vara pentru a fi mușcați de țânțari, iar alții erau îngropați de vii în pământ.

Potrivit sursei citate, din iunie 1952, până în martie 1953, la „Salcia” au murit 63 de deţinuţi ca urmare a torturilor la care au fost supuşi, dar numărul exact al deţinuţilor care au murit la „Salcia” până în 1964, când au fost desfiinţate lagărele de muncă forţată, nu se ştie cu exactitate.

Toți cei care au trăit calvarul lagărului de la Salcia au fost înmormântați, fără cruce și fără preot, în groapa comună care se află în apropierea comunei Piatra Frecăței. Acolo a fost ridicat, la inițiativa Arhiepiscopiei Dunării de Jos, și un monument în memoria victimelor închisorii comuniste de la Salcia.

Citește și Scandalul „steluțelor” de pe pagina Poliției Române. Purtătorul de cuvânt al Brigăzii Rutiere: „Data viitoare când aveți probleme sa apelați la oricine altcineva, nu la poliție”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro