Lana Marconi, o fiică neştiută a lui Carol al II-lea?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După cum aţi putut afla din episodul de ieri prezentat de Libertatea, relaţia lui Carol al II-lea cu frumoasa Mirella Marcovici s-a soldat cu naşterea unui băiat, botezat Mirel, născut la 12 februarie 1953. El devenea astfel cel mai mic băiat al viitorului rege, completând lista ce îi mai avea pe Silviu, fiul din relaţia cu Maria Martini, Carol Mircea Lambrino, băiatul apărut în urma legăturii cu Zizi Lambrino, şi Mihai, singurul recunoscut oficial de Casa Regală, venit pe lume la începutul căsniciei lui Carol al II-lea cu prinţesa Elena a Greciei. Mai puţin clară este paternitatea unei fiice a Mirellei Marcovici, Ecaterina “Lana” Marconi, născută la 8 septembrie 1917, în Bucureşti. Lana Marconi a devenit o actriţă importantă în Franţa, în anii ’50.
Iubirea vieţii lui: Elena Lupescu
Ea a fost căsătorită, timp de 12 ani, cu un faimos actor, dramaturg şi regizor francez, Sacha Guitry. Dincolo de câteva obiecte cu stema regală pe ele, pe care Lana le-a păstrat cu sfinţenie toată viaţa, pe certificatul ei de deces, din 1990, scrie că este fiica Mirellei Marcovici. Pe de altă parte, Lana însăşi a insinuat în cartea ei de memorii, “Et Sacha vous est conté” (n.r. - “Şi vi s-a povestit despre Sacha”), că tatăl ei ar fi putut fi însuşi Carol al II-lea, aspect învăluit în ceaţă până în zilele noastre.
După abdicarea din 6 septembrie 1940, Carol al II-lea avea să peregrineze prin lume, împreună cu marea iubire a vieţii lui, Elena Lupescu. Cei doi s-au stabilit, în 1948, la Estoril, în Portugalia, dar nu înainte de a se căsători, în iulie 1947, la Rio de Janeiro, în Brazilia. Carol a decedat la 4 aprilie 1953, în urma unui infarct, şi a fost înmormântat la Estoril.
Elena Lupescu avea să mai trăiască până în 1977, murind la vârsta de 82 de ani. Rămăşiţele pământeşti ale celor doi aveau să fie aduse în România în anul 2003 şi aşezate în perimetrul mănăstirii Curtea de Argeş, dar nu în biserică, locul tradiţional de îngropare a familiei regale române.
Imagini de la funeraliile regelui Carol al II-lea, din aprilie 1953, în Portugalia. Poate fi văzută văduva îndoliată, Elena Lupescu, dar şi fratele regelui, Prinţul Nicolae. Fiul regelui, Mihai, nu a fost prezent.
Parada de 10 mai 1897 condusa de Carol I
10 mai a fost Ziua Naţională a României
Timp de mai bine de opt decenii, între 1866 şi 1947, data de 10 mai a însemnat şi Ziua Naţională a României. Ea avea o triplă semnificaţie: în 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern- Sigmaringen depunea jurământul de credinţă faţă de ţară, ca domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, denumite, în urma prevederilor Constituţiei din iulie 1866, România. Tot într-un 10 mai, dar 11 ani mai târziu, în 1877, era consfinţită oficial, prin semnătura lui Carol I, independenţa României. Şi tot la 10 mai, în 1881, Carol I era "uns" rege, devenind primul suveran al Regatului României. Iată de ce, timp de opt decenii, această zi a fost denumită şi Ziua Regelui, fiind şi Ziua Naţională a ţării până în 1947.
