Letitia va raspunde in fiecare sambata

„Consider barbatul un rau necesar, dar de ce are nevoie femeia de acest rau?”

Ma numesc Denisa si am 25 de ani. Va scriu sub indemnul unui impuls de moment, deoarece uneori simt ca ma aflu la granita dintre speranta si deznadejde, pe aceasta punte in care viata alterneaza in nuante negru si roz.
Cuvintele sunt insuficiente pentru a exprima cat de tainic se imbina in sufletul meu cei doi poli – al bucuriei si al durerii – unde-i limita despartitoare si cat de imperceptibil se contopesc. Poate ca simt asa si din cauza faptului ca de la o varsta frageda, varsta la care iluziile frumoase se lupta sa invinga partile urate ale vietii, am ajuns sa cred, asemenea lui Hendel, ca „bucuria noastra se pierde in durere cum se pierde ziua in noapte”.
Poate ca simt asta si din cauza ca de mica m-am confruntat cu probleme materiale si astfel am ajuns sa cred, asemenea lui Honore de Balzac, ca „bogatia face necazurile mai mici, in timp ce nici o fericire nu rezista in fata saraciei”.
inca din copilarie am fost marcata de scandalurile – si tot ce decurge de aici – existente intre sot si sotie in marea majoritate a familiilor. Nu am inteles niciodata de ce femeile suporta acest regim impus de barbati, asa cum nu am inteles de ce vor sa arate in fata lumii cum ca viata lor decurge perfect. Poate din cauza aceasta am ajuns sa consider barbatul un rau necesar in viata unei femei si totodata sa ma intreb de ce femeia are nevoie de acest rau?!
Persoane binevoitoare din jurul meu mi-au spus: „Esti o fata draguta, dar prin felul tau de a vedea viata si in special pe barbati ii tii la distanta. Nu crezi ca e timpul sa-ti faci si tu un prieten?”
Doamna Letitia, eu stiu ca mersul firesc al vietii este cel pe care mi-l spun cei din jurul meu, dar este un lucru pe care nu pot sa-l realizez atat timp cat consider ca barbatul aduce suferinta in viata unei femei. O cunostinta care a studiat psihologia mi-a spus ca daca eu fug de suferinta n-am sa intalnesc niciodata dragostea reciproca.
Problema mea este ca nu cred ca exista dragoste reciproca. Eu cred ca intr-o relatie numai unul din parteneri iubeste – in marea majoritate a cazurilor, femeia -, iar celalalt simte doar atractie fizica sau doar o pasiune trecatoare. Consider ca se intampla lucrul acesta pentru ca barbatii si femeile au dorinte diametral opuse. Se spune ca contrastele se atrag, dar eu consider ca acest lucru nu este valabil decat in ceea ce priveste atractia fizica.
Casatoria sau viata in comun nu reprezinta decat un sir lung de compromisuri pe care femeia le face pentru a fi in randul lumii – adica pentru a avea o familie sau un prieten – in numele frumoaselor iluzii pe care ni le facem atunci cand simtim fiorul dragostei.
Astept parerea dumneavoastra si a cititorilor care doresc sa-mi scrie pe adresa: Denisa Radu, Bucuresti, sector 5, O.P. 51, C.P. 40
Va multumesc pentru timpul pe care mi
l-ati acordat,
Denisa,
Bucuresti

Nu cred ca in ziua de azi o femeie mai are neaparata nevoie de un barbat

Draga Denisa, in mare, parerea ta despre viata in general si despre relatia dintre barbati si femei este destul de corecta. Ca sa o iau in ordine, femeile suporta mojicia si violenta barbatilor pur si simplu pentru ca sunt proaste, zic eu. Altii care incearca sa nu para atat de agresivi in limbaj ca mine incearca sa dea vina pe traditie si obiceiuri, pe „gura lumii’ sau chiar pe o asa-zisa dragoste. Pentru mine, femeia care mai sta langa un barbat dupa prima injuratura, nu dupa prima palma, este pur si simplu proasta.
Apoi revii la vechea sintagma cu „raul necesar”, este pur si simplu o tampenie, pentru ca in ziua de azi o femeie nu mai are nevoie de barbat. Chiar daca inca mai traim intr-o lume a barbatilor, o femeie poate fi usor independenta financiar, isi poate creste singura un copil – daca il doreste – si isi poate cladi o cariera care sa o multumeasca mult mai usor decat in urma cu 20 de ani.
Vreau doar sa-ti atrag atentia ca dragoste exista, ca poate fi si reciproca, numai ca este destul de rara si multi oameni prefera, cum spui tu, sa intre in randul lumii decat sa aiba rabdarea de a intalni aceasta dragoste. Multi o confunda cu pasiunea si dorinta si orbiti se arunca intr-o relatie care, nefiind suficient de profunda, incet incet se stinge. si dupa ce focul de inceput s-a stins, nu ramane decat o gramajoara de cenusa care este imprastiata de prima adiere a vantului – sau mai bine spus de prima neintelegere. Apoi intervine asa-zisa morala, care te trage de maneca si care considera o femeie divortata mult mai prejos decat un barbat aflat in aceeasi situatie. Dar acest lucru numai timpul il poate rezolva si dupa cum stii in Occident nici nu mai exista termenul de divortat. Numai casatorit, necasatorit si parinte singur. E mult mai bine si mai echitabil asa pentru toata lumea.

„Am avut prietene, dar nu am avut bafta de nici una”

La inceput sa facem cunostinta. Ma numesc Adrian, am 33 de ani si sunt din Constanta. Lucrez in port ca docher, am lucrat pe santier de constructii ca zidar, dar am renuntat din motive financiare. Am 15 ani in cartea de munca si sunt un baiat la locul lui. Ar fi foarte bine daca m-ati putea ajuta si pe mine, daca se poate, bineinteles. Am avut prietene, dar
n-am avut bafta de nici una. Majoritatea, pisici blande la inceput, dar apoi au zgariat rau. N-au fost violente, ci pur si simplu n-a fost sa fie. Eu as vrea sa gasesc o prietena, sa ne casatorim si sa am si eu familia mea. Adresa mea este Adrian Cornei, str. Intrarea Frumoasei nr. 6, cartier Viile Noi, Constanta, judetul Constanta
Va multumesc,
Adrian,
Constanta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE