Liber la cuvânt / Nea Grigore şi comerţul

Avem un comerţ execrabil. De la buticari la marile magazine, vânzătorii se poartă cu clienţii de parcă vorbesc cu nişte slugi. Ai senzaţia că cel de la tejghea îţi face o favoare că îţi ia banii. E o mare onoare pentru tine că ai pătruns în chioşcul său! Într-o mare de nesimţiţi, am găsit şi o excepţie. Plimbându-mă cu familia pe bulevardul Chişinău, am dat de magazinul “La Grigore”.
Deşi făcusem cumpărături toată dimineaţa, nevastă- mea şi-a adus aminte că are poftă de nişte mici. Lucru total firesc la femei, care au shoppingul în sânge. Am încercat să evit provocarea: “Hai, măi iubi, ce ăsta-i magazin? Nu vezi că paranoicul ăsta şi-a pus numele pe firmă?”. Nu mi-a ieşit schema. Am luat mici. Dar nu mi-a părut rău pentru că magazinul este, de fapt, o carmangerie excelentă. Condusă de nea Grigore Bucur, un om care face meseria asta de vreo 30 de ani. Şi o face cu suflet.
Are peste două duzini de pensionari pe care îi ajută. De multe ori închide ochii şi nu-i trece pe caietul de datornici, caiet care a ajuns să existe în fiecare chioşc mai acătării din toate oraşele. În plus, vorbeşte extrem de politicos cu orice client, dă sfaturi cam ca ăla din reclama cu Matache Măcelaru.
Ajută la căratul bagajelor şi nu ţipă la angajaţi, nu-i tratează ca pe nişte sclavi pe moşie. Cel mult îi ceartă părinteşte! Uimit, am încercat să-l trag de limbă, să-l descos. Mi-a vorbit aşa de frumos despre carne de parcă vorbea despre nişte flori. Chiar îşi iubeşte meseria. Mai mulţi nea Grigore în comerţul românesc ar fi o mană cerească. M-am săturat de mitocani!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro