,,M-a parasit fara sa-mi explice cu ce am gresit,,

Mai pot oare sa sper? Raspunsul la aceasta intrebare, poate nu ma veti crede, poate nu ma veti intelege dar eu nu il gasesc. Spun acest lucru pentru ca speranta mi-a fost distrusa si o data cu ea si sansa de a mai implini visul. Am incercat in perioada adolescentei sa-mi gasesc o partenera de viata, dar totdeauna am ajuns sa fiu judecat si ponegrit. Am incercat sa fac o incursiune in trecutul meu si nu gasesc nici un motiv din cauza caruia sunt singur si fara jumatatea pe care majoritatea dintre noi si-au gasit-o. Am avut o perioada in care am crezut ca asa imi este mie scris, sa pierd mereu, sa fiu singur pe lume. Unii mi-au spus ca destinul ti-l faci singur si ca nu trebuie sa ma poticnesc. Am prins din nou curaj si am incercat din nou sa o gasesc pe aceea cu care sa impart binele si raul, dar aleasa mea a plecat in cele din urma fara sa-mi spuna un cuvant cu ce am gresit. Am ajuns atunci sa urasc faptul ca m-am nascut intr-o tara in care oamenii nu iubesc altceva decat cariera. Oare mai exista dragoste? Pun aceasta intrebare tuturor celor ce vor citi randurile mele si poate cineva imi va raspunde. Sau poate de vina este societatea ca oamenii au ajuns sa nu se mai iubeasca unul pe altul, ci prefera sa-si ridice un zid in jurul lor. Nu judec pe nimeni si poate ca am ajuns la aceasta concluzie datorita faptului ca sunt singur. Numele meu este Atudorei Vasile, am 34 de ani si locuiesc in Arad, str. Voinicilor, bloc 246, scara B, etaj 1, apartament 1, judetul Arad, cod 2900. Sunt un tanar fara nici un fel de obligatii, cu un statut social satisfacator, cu o situatie materiala destul de buna. Problema ce ma roade este ca sunt singur. Sunt singur pentru ca parintii mei nu sunt langa mine. Mama mea este stabilita in Ungaria si chiar daca mai vine din cand in cand in Romania sa ma viziteze eu tot singur ma simt. Mama are dubla cetatenie si a incercat in multe randuri sa ma ia si pe mine in Ungaria, dar mie mi-a fost imposibil sa parasesc casa in care locuiesc. Nu-mi este usor sa plec si sa las in urma mea tot ce am pus pe picioare in Arad. Fiecare din noi avem probleme sau defecte, nimeni nu poate spune ca este perfect, dar cu un dram de speranta si cu incredere cred ca doua jumatati pot forma un intreg care sa depaseasca orice problema sau orice obstacol. Nu am nici un defect fizic, nici un defect psihic, sunt un om normal si totusi sunt singur. Nu stiu de ce. Daca exista o persoana care imi poate spune de ce sau care vrea sa mi se alature pe drumul vietii, sa-mi scrie. Raspunsul meu este garantat tururor celor care-mi vor scrie cate ceva despre ei si care-mi vor alatura si o fotografie. Daca doriti sa ma cunoasteti si sa aflati mai multe despre mine scrieti-mi si voi raspunde cu toata sinceritatea la orice intrebare. Voi raspunde tuturor celor care nu sunt interesate doar de o scurta aventura si care au varsta minima 27 de ani. Poate avea si un copil. Cu stima si respect, Vasile, Arad