„Mama lui ne-a despartit cu vraji si descantece”

Ma numesc Nico si mi-as dori ca prin sfaturile dumneavoastra sa-mi alinati si mie din suferinta. Povestea mea incepe cu sase ani in urma. Eu am 39 de ani, iar barbatul de care m-am indragostit este cu 11 ani mai mic decat mine. In 1997 eu eram prietena buna cu sora acestui barbat, dar si cu el si sotia lui. Eu eram despartita din primavara lui ’96 si nu mai aveam incredere in nici un barbat. Eram foarte dezamagita de viata. El se luase cu o fata, dar nu erau casatoriti. Pe mama lui o admiram foarte mult deoarece parea o doamna cu bun gust, desi mai tarziu s-a dovedit ca era o vipera care umbla chiar cu farmece. Incet, incet, din cauza ca s-a despartit si pentru ca avea probleme cu mama lui, am devenit din ce in ce mai buni prieteni. A capatat incredere in mine, imi cerea sfatul in diferite probleme. Ne-am continuat prietenia si incet incet am simtit ca sentimentele pe care ni le purtam unul altuia se schimbau in dragoste. I-am adus toate argumentele pe care le puteam aduce impotriva acestei relatii iar el le-a respins pe toate. Ultimul obstacol pe care il vedeam eu era mama lui, si pentru ca el nu vroia sa-i spuna, i-am spus-o eu. Mi-a raspuns ca nu e treaba ei si daca el ma iubeste, este problema lui, ea nu are nimic de zis. Dar, pe de alta parte, a inceput imediat cu farmece si descantece ca sa ne desparta. Timp de doi ani si patru luni ne-am iubit foarte mult, nu puteam trai unul fara celalalt, eram aproape tot timpul impreuna. Cu toate ca uneori ne mai certam din cauza farmecelor care ne-au fost facute, dragostea noastra era mai puternica. Pot spune ca el a fost primul om pe care l-am iubit cu adevarat si chiar daca eram mai mare, de la el am invatat sa sarut si sa iubesc. Dar mama lui a fost calaul dragostei noastre. Datorita vrajilor am ajuns sa-l gonesc de langa mine, dar el se intorcea mereu fiindca ma iubea. La 1 noiembrie 2000 vrajile au reusit, iar mama lui i-a bagat pe gat o tarfa cu care l-a lasat cateva luni, dar tot cu vraji l-a despartit si de asta. Imediat el s-a intors la mine si mi-a dovedit ca nici nu stia ce se intamplase cu el. Eu l-am iertat, dar fiindca era sezon ne-am vazut destul de rar. Ne intalneam, stateam de vorba, beam cate o cafea dar datorita vrajilor nu se putea mai mult. Mi-a spus ca are pe cineva, dar ca nu este nimic serios ca daca am vreodata nevoie de ceva sau vreau sa ies in oras cu cineva si nu am cu cine, pot apela la el fara nici o problema. L-am cautat de cateva ori dar niciodata nu a fost disponibil. Sincer, credeam ca nu-l mai iubesc dupa toate prin care am trecut dar nu este asa. Va rog din suflet sa ma sfatuiti ce sa fac deoarece il iubesc, de cinci ani, nu am incetat nici o clipa sa-l iubesc dar nu stiu daca si el ma mai iubeste. Il iubesc cu disperare, nu pot iubi pe altcineva.