Marea poetă Ana Blandiana împlineşte 70 de ani

Ana Blandiana s-a născut la 25 martie 1942, în Timişoara, ca fiică a preotului Gheorghe Coman şi a soţiei acestuia, Otilia. După instaurarea puterii comuniste, tatăl poetei este arestat şi condamnat la închisoare, ca „duşman al poporului”. Eliberat în 1964, moare la scurtă vreme, la doar 49 de ani, din cauza unui accident casnic. Trecerea la pseudonimul literar de „Ana Blandiana”, ce avea să-i devină o adevărată nouă identitate, s-a petrecut la vârsta de 17 ani, când debutează poetic, sub acest nume, în revista „Tribuna” din Cluj, Blandiana fiind numele satului natal din judeţul Alba al mamei scriitoarei. Pe holurile redacţiei „Tribuna” îl cunoaşte, în 1959, pe scriitorul Romulus Rusan, cu 7 ani mai în vîrstă, cu care se căsătoreşte în 1960, căsnicia lor, care durează şi astăzi, fiind una dintre cele mai frumoase şi longevive din istoria literaturii române.
Ca fiică a unui deţinut politic, i se interzice vreme de câţiva ani, accesul la Facultatea de Filologie, precum şi dreptul de semnătură în publicaţii. Are diferite meserii, inclusiv cea de ucenic-zidar pe şantierul celui mai înalt bloc din centrul Clujului. După 1962, însă, reuşeşte să absolve facultatea şi lucrează la revistele „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru”. În 1964 îi apare primul volum de versuri, „Persoana întâia, plural”, cu o prefaţă a tânărului critic, pe atunci, Nicolae Manolescu. Urmează alte şi alte volume de poezie, dar şi de recunoaştere a talentului, ce va culmina cu primirea, în 1982, a prestigiosului Premiu Herder, în Viena. Între timp, scapă miraculos din cutremurul din 4 martie 1977, fiind internată în spital din cauza unui ulcer. Blocul în care locuia, acelaşi cu al lui Toma Caragiu, se prăbuşeşte, soţul ei, Romulus Rusan, fiind unul dintre puţinii supravieţuitori găsiţi sub ruinele imobilului.
În 1984 e interzisă din nou, din cauza publicării a patru poezii, dintre care una ” conţinea celebrul vers „Eu cred că suntem un popor vegetal”, poemul ajungând în scurtă vreme un fel de manifest dizident pentru oamenii obişnuiţi. În ultimii ani ai regimului comunist, face valuri cu personajul „motanul Arpagic”, unul dintre eroii versurilor dedicate de poetă copiilor, dar pe care toată lumea, de la cenzură, la simpatizanţii scriitoarei, îl asociază cu Nicolae Ceauşescu. După Revoluţie, dezamăgită rapid de politică, se află în primele rînduri ale constituirii unei puternice societăţi civile în România. Este preşedinte şi vicepreşedinte al Alianţei Civice. Alături de soţul ei, Romulus Rusan, a iniţiat încă din 1993 proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, ce a devenit între timp o instituţie de prestigiu internaţional. Membră a mai multor academii europene şi mondiale de poezie, Anei Blandiana i s-a decernat, în 2009, Legiunea de Onoare în grad de cavaler, din partea statului francez.
Citeşte şi: Ana Blandiana, Cavaler al Legiunii de Onoare

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro