Mătănii prezidenţiale

De trei zile-ncoace, ca-n baladă, gura nu-i mai tace preşedintelui. Luni în direct de la Cotroceni, marţi la TVR, ieri la RRA, şi-a exprimat poziţia în câteva chestiuni de actualitate, între care revendicările salariale, cu precădere cele în Învăţământ. Dacă în urmă cu trei luni abia strecurase ideea că n-ar dezavua îngheţarea salariilor, idee reluată prompt de rezoneurul de la Victoria, de astă dată a fost clar şi categoric împotriva cererilor dăscălimii şi ale altor categorii. Mai mult, pe neaşteptate, şi-a asumat greşeala de a fi promulgat legea “plus 50%” pentru profesori. Gest pe care l-a făcut astă toamnă când, inclusiv prin aţâţarea şi a altor segmente sociale, l-a folosit ca mijloc de presiune electorală contra fostei guvernări. Acum, tardiv şi demagogic, Traian Băsescu, reluat rapid de trompeţi, se justifică susţinând că, în octombrie-noiembrie, habar n-avea de criză şi de posibilele ei consecinţe. Abia această scuză îl acuză. Criza mondială era de luni de zile declanşată şi, din Vest, unde băncile se prăbuşeau ca popicele, iar marile consorţii intrau în colaps, venea şi peste noi. Mass-media abunda de semnale, iar dacă şeful statului nu avea suficiente date (experţi, servicii de informaţii, ambasade), atunci cine să le fi avut?!

Asumarea greşelii, aşa cum o văd preşedintele şi ceilalţi politicieni, de la Putere ca şi din Opoziţie, e un fel de spovedanie la popă. Căruia îi spui că ai păcătuit grav, iar el te iartă, “pedepsindu-te” cu rostirea câtorva rugăciuni şi bătutul unor mătănii. Dar conducerea unei ţări nu-i un exerciţiu religios, fără consecinţe. Erorile, mai ales când sunt generate de interese de culise şi de ţinte electorale, au urmărit dezastruoase asupra unei întregi naţiuni. Şi cine greşeşte trebuie să plătească. Prea des, în ultimii 20 de ani, şefii noştri de stat, premierii şi miniştrii au tot “greşit”. Au luat măsuri anapoda, au privatizat oneros, au risipit (doar?) fonduri imense, au încropit o economie de carton. Care acum se prăbuşeşte, fără ca ei să plătească barem politic. Dimpotrivă, rămân cocoţaţi în vârful piramidei, unde criza nu e resimţită. Furtuna bântuie jos, la bază, unde-s amărăştenii care i-au tot tolerat.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro