Meseriasi in puscarie

Acum insa, lucrurile s-au schimbat. Ca si apelativele. Cei trei au devenit: „detinut Cristache”, „detinut Gheorghe” si „detinut Ion”. Au gresit si platesc. Ani grei de puscarie pentru faptele lor. Daca unii infractori trec prin perioada de detentie fara sa simta „efectul de purgatoriu”, altii incearca sa schimbe lucrurile.
La Penitenciarul Jivala, de langa Bucuresti, am intalnit trei detinuti mai speciali. Trei infractori care au ales sa munceasca „la locul de detentie”. Un croitor, un cizmar si un mester lucreaza de dimineata si pana seara pentru „a-si omori timpul” si a-si scurta perioada de dupa gratii.
I-au placut mult femeile. Foarte mult. Si a cazut in pacat. In ‘94, politistii l-au prins si l-au bagat 12 ani la zdup. Pentru viol. De atunci Cristache (44 ani) isi duce viata laolalta cu alti detinuti de teapa sa. Nevasta l-a parasit la scurt timp dupa ce a fost arestat. „Am ramas singur, nu mai am familie. Cand m-oi libera nu-mi doresc decat sa-mi vad fata, care acum e mare, 24 de ani. O sa stau la parintii mei, la Giurgiu, care mi-au spus ca ma primesc acasa”, sopteste barbatul imbracat in haine militare, in timp ce ochii bagati in fundul capului fixeaza fata de masa.
Cristache Enus este croitor de meserie, insa la Jilava „s-a apucat de treaba” abia din 1998, cand „s-a eliberat un post”. De atunci, barbatul croieste intruna haine de puscarias. „De dupa revolutie, in puscariile din Romania nu se mai poarta haine de zeghe. Ele au fost inlocuite cu uniformele militare”, explica puscariasul. Periodic, inchisoarea e aprovizionata cu straie verzi, noi sau la mana a doua, care, mai toate, trec inainte de a fi impartite pe la atelierul de croitorie. Cristache le sorteaza si le asaza, pe masuri. „Cand ne trebuie numere mai mari si nu au venit de-a gata, ne apucam sa le facem noi. Din doua haine mici facem una mare, in functie de masurile cerute. Daca vine vreunul foarte gras, il luam masura si croim hainele „la comanda””, spune croitorul. S-a intamplat adesea ca barbatul sa primeasca si cereri speciale. Daca un coleg il roaga sa-i peticeasca pantalonii sau sa-i faca, de ce nu, o jacheta noua, Cristache nu-l refuza. Pentru un simplu nasture insa, ori un tiv desfacut, detinutii nu-l deranjeaza, rezolvandu-si singuri problema. „Suntem colegi si trebuie sa ne ajutam unii pe altii. Iar eu daca pot sa ajut, nu ezit”, ne-a declarat barbatul.
Cea mai mare placere o are atunci cand croieste haine de dama. Nu costume de ocazie, ci straie pentru femeile din penitenciar. „Am facut si fuste si bluze, cum sa nu”, zambeste Cristache. Desi regulamentul strict dintr-o temnita nu permite ca „duduile” sa poarte fustele mai sus de genunchi, acest lucru nu e mereu respectat, iar gardienii inchid adesea ochii la „extravagantele” detinutelor. „Chiar daca fustele sunt lungi, si le ridica ele, din talie. Ce sa le faci, femeia-i tot femeie”, ne-a marturisit unul din politistii penitenciarului. Croitorul puscarias isi aminteste ca, uneori, trebuie sa tina cont chiar si de pieptul unei femei, in cazul in care aceasta este mai corpolenta. „Atunci, deh, mai facem si cate o pensa, mai ales daca ne roaga frumos. Ce sa facem, ca doar trebuie sa poata sa poarte haina, nu s-o arunce ca n-o cuprinde sau e prea larga”, a conchis barbatul.
Ziua de lucru a lui Cristache incepe la 6.30 si se termina la 19.00, cu o bine-meritata pauza de masa. Meseria aceasta i-a adus detinutului scurtarea perioadei de inchisoare cu aproape un an. Mai are cateva luni si va fi liber, iar pentru ca lucreaza in bransa croitorilor de la 15 ani, Enus nu-si face probleme ca nu va avea de lucru „afara”.
Povestea lui Gheorghe este mult mai trista. Barbatul in varsta de 39 de ani, inalt si cu ochi patrunzatori nu poate trece neobservat. O clipa de neatentie, un moment de nesabuinta i-au distrus viata. Gheorghe Florin Olteanu, fost politist, este condamnat la 14 ani de puscarie pentru omor.
Necazul s-a petrecut la inceputul anului 1995 si a facut mare valva in presa romaneasca. Politistul doljean se afla la o petrecere, intr-o carciuma si, invaluit in aburi de alcool, a uitat cat de periculoasa poate fi arma pe care o poarta asupra sa. I-a imprumutat pistolul unei pustoaice care a inceput sa se joace cu el. Cand si-a recuperat arma, infierbantat de bautura, el insusi s-a apucat sa manevreze periculos pistolul care, intr-o secunda de neatentie, s-a descarcat in capul tinerei. Desi a fost transportata de urgenta la Spitalul Judetean din Craiova, fata nu a mai putut fi salvata, iar Gheorghe a ajuns dupa gratii. Visurile, planurile, toate s-au spulberat o data cu sentinta data de Tribunalul Militar care l-a judecat. S-a impacat greu cu el insusi. Cand a inteles ca nu exista cale de intoarcere, s-a refugiat in munca. „Aici, la Jilava, am invatat meserie, pentru ca eu stiam sa fiu doar politist. O firma privata a inceput sa produca indicatoare rutiere cu forta de munca din penitenciar. Atunci m-am apucat de treaba. Am invatat totul de la zero, dar nu-mi pare rau. De cand sunt aici am facut tiruri de semne rutiere si indicatoare de semnalizare”, ne-a declarat Gheorghe. Fostul politist este chiar si remunerat pentru munca sa. El primeste lunar un salariu de 200.000 lei. Pentru ca este „mai altfel”, Gheorghe are un statut special. El a fost desemnat sef de sindicat, reprezentandu-i pe cei 400 de puscariasi din Sectia 4 a Penitenciarului Jilava, sectie din care face si el parte. „O data pe luna, ma intalnesc cu conducerea penitenciarului si expun problemele si solicitarile colegilor mei de detentie, in cazul in care acestea exista”, a adaugat barbatul.
Olteanu este casatorit si are un baietel de 11 ani de care isi aminteste mereu cu mare drag. Nu stie foarte clar ce se va intampla cu el cand va iesi din inchisoare. Nu e sigur ca va fi reprimit in sanul familiei, insa e multumit ca parintii lui l-au iertat pentru greseala facuta si si-au oferit sprijinul. Pentru ca nu se mai poate intoarce in Politie, Gheorghe spera sa gaseasca de lucru la o firma cu acelasi profil ca cea pentru care lucreaza in prezent, pentru ca „asta este ceea ce stiu sa fac”.
Ion a fost desemnat de gardienii de la Jilava drept „cel mai cuminte detinut”. Micut de statura si mereu cu zambetul pe buze, puscariasul pare resemnat cu viata de dupa zabrele. A furat. Beat – spune el – barbatul, a carui varsta (38 ani) nu i se citeste pe chip, a spart in noiembrie 2000 un autoturism si i-a smuls casetofonul din bord. A fost prins imediat si arestat. Ion Belcin trebuie sa execute o pedeapsa de 3 ani de detentie.
Infractorul repara bocanci. Fiind cizmar de meserie, Ion si-a gasit repede o ocupatie la Jilava. In atelierul sau si in depozitul alaturat zac sute de perechi de bocanci care asteapta sa fie carpiti pentru a fi dati, mai apoi, spre purtare. „Majoritatea bocancilor pe care ii primim de la armata sunt la mana a doua, insa se mai intampla, rar, sa ne vina si bocanci noi. Eu trebuie sa-i repar, ca sa poata fi incaltati”, ne-a spus Ion. Chiar daca nu a vrut sa recunoasca de la bun inceput, cizmarul-puscarias mai peticeste si incaltari obisnuite. Pentru ca se accepta, din cand in cand, si hainele civile, Ion este solicitat adesea sa mai bata un cui intr-un pantof sau sa lipeasca cate o talpa. Si o face cu placere, ca doar asta ii este meseria.
Sotia si fiica sa, de 17 ani, l-au iertat. „Sigur ca s-au suparat la inceput, dar apoi si-au dat seama ca am facut-o la betie si m-au iertat. N-am sa mai gresesc niciodata, pentru ca nu vreau sa-mi pierd familia”, ne-a marturisit barbatul.
Vizita noastra la Jilava s-a incheiat. Cei trei detinuti au ramas fiecare in atelierul sau, muncind. Croitorul insemnand cu sapun o camasa ce avea sa fie retusata, ex-politistul masurand cu ruleta un indicator pe care scria mare „STOP” si cizmarul, batand un cui intr-o talpa.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE