Meserii care dispar

Micile ateliere mestesugaresti de reparatii incaltaminte, electrice, croitorie sau sifonarie continua sa fie la mare cautare. O mare parte a bucurestenilor isi duc si acum cizmele sau ceasul la reparat, atunci cand s-a stricat, sau merg sa bea un sprit cu sifon, de la sifonarie, si nu cu apa minerala. Inghesuite, prafuite si amenajate nu tocmai dupa ultimul progres in domeniu, in aceste ateliere se presteaza meserii vechi de cand lumea. Din nefericire pentru oamenii care s-au obisnuit sa le stie acolo, toate acestea nu vor mai dura mult. Mestesugarii spun ca meseria lor are viata scurta pentru ca nu se mai fac calificari in domeniu.

Pantofar

”Renteaza, este mult mai ieftin sa-ti repari sandalele decat sa-ti cumperi altele?”, spune Dana (foto dreapta), o tinara ce cu numai 180.000 de lei si-a schimbat flecurile incaltarilor. Cizmarii sunt insa pesimisti in ceea ce priveste viitorul meseriei lor. ”In cinci ani, atelierele de reparat incaltaminte nu vor mai exista pentru ca nu se mai califica oameni. Eu am facut scoala profesionala si scoala de maistri, iar in meserie am intrat la 16 ani, ca ucenic”, isi incepe, nea Nelu, povestea. Cizmar de mai bine de 45 de ani, el spune ca bucurestenii apeleaza acum la cizmar mai des decat inainte de revolutie. Motivul? ”Oamenii sunt mult mai saraci, incaltamintea e mult mai scumpa. Vin unii cu niste pantofi atat de rupti si de scofalciti ca nu se mai poate face nimic cu ei. Cu toate astea, mi-au calcat pragul si profesori universitari si artisti de la Teatrul Bulandra. Åstia vin cu marfa buna, de calitate, nici nu este tocita bine ca o si repara”, adauga cizmarul.

Sifonar

Celebre si mult  iubite in perioada comunista, in lipsa de alternativa la bauturile carbo-gazoase, sifonariile mai supravietuiesc si astazi. Nostalgicii si fidelii vremurilor trecute mai pastreaza inca prin casa sifoane de sticla, in capsula de metal, sau mai ”modernele” sifoane confectionate din sticle de Coca-Cola, pe care le duc la umplut la cate o sifonarie uitata de vreme.

Blanar

Vara, la 35 de grade Celsius, atelierele blanarilor sunt uitate de lume. Iarna, in schimb, afacerea le merge mai bine, atat la capitolul reparatii, cat si la croit modele la comanda. Orlando Popescu a debutat in meseria de blanar in urma cu 21 de ani, insa si el este dezamagit ca acum nu se mai fac scolarizari in domeniu. In atelierul micut de pe strada Mihail Kogalniceanu, pe care il patroneaza, s-a apucat de croit o haina de vulpe polara. Spune ca vor munci la ea trei persoane, timp de doua saptamani, dar ca, in final, capodopera se va vinde de la 60 pana la 90 de milioane
de lei.

Ceasornicar

Pe Sandel, ceasornicarul de la Bucur Obor, il stie toata lumea. Si asta nu numai pentru ca lucreaza de 25 de ani in cosmelia inchiriata in interiorul magazinului sau pentru ca schimba un telescop in 30 de secunde si o baterie de ceas intr-un minut. 

Renumele si l-a capatat prin modul in care glumeste cu musterii. Pentru fiecare ceas, pentru fiecare bratara, pentru fiecare client are cate un comentariu si o replica ce  stirneste zambete printre oamenii adunati la coada. Din pacate, nici el nu este foarte increzator in viitorul meseriei sale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro