Profesor și Fost Ministru Al Educației: „Principalul Factor Care Contribuie La Epidemia De Plagiate Este Cadrul Didactic”

Plagiatul premierului Nicolae Ciucă, recent dezvăluit de jurnalista Emilia Șercan în Pressone, la câteva săptămâni după ce Libertatea descoperea plagiatul deputatului PNL Florin Roman, a redeschis discuția despre calitatea cercetării în România.

Pentru a înțelege din ce cauză apar atât de multe lucrări copiate, cine poartă responsabilitatea lor, dar și cum pot fi prevenite astfel de comportamente, Libertatea a stat de vorbă cu Mircea Miclea, profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

„Plagiatele apar cel puțin cu complicitatea tacită, dacă nu explicită, de cele mai multe ori, a conducătorului de doctorat”, spune Mircea Miclea, care crede că acesta ar fi primul responsabil pentru publicarea unei lucrări copiate. Însă profesorul Miclea atrage atenția asupra faptului că legea ar trebui să îi sancționeze și pe coordonatorii care le permit doctoranzilor să plagieze.

„Un furt intelectual care-ți dă și avantaj financiar”

Libertatea: Domnule Miclea, cum priviți plagiatul de care este suspectat domnul premier Ciucă?
Mircea Miclea: Am înțeles că sunt argumente serioase pentru a susține ideea că este vorba de un plagiat, așa că trebuie neapărat evaluată teza de doctorat de CNATDCU pentru a decide dacă aceste acuzații sunt valide sau nu.

Recomandări

Meditații de partid. „Caravana educației” sau cum încearcă PSD să transforme problemele din învățământ în voturi. Expert: „E campanie camuflată”

Profesor și fost ministru al educației: „Principalul factor care contribuie la epidemia de plagiate este cadrul didactic” — Nicolae Ciucă e acuzat de plagiat, după ce Emilia Șercan a dezvăluit că a copiat în teza sa de doctorat

– Unele voci au spus că domnul Ciucă n-ar fi avut nevoie de diplomă de doctorat. Credeți că în România există această practică de a-ți lua o diplomă doar pentru că dă bine?
– Diploma aduce mai multe avantaje. În primul rând, un avantaj financiar: se acordă o creștere de 15% la salariu datorită faptului că ai doctorat. În al doilea rând, îți dă un anumit statut social. Adică este un fel de floare de la butonieră pe care ți-o poți pune.

Sigur, doctoratul devine obligatoriu în mediul academic, dacă vrei să accesezi poziții didactice, de la nivel de lector, inclusiv, în sus. Dacă nu ești într-o activitate de cercetare și didactică, doctoratul nu este obligatoriu, însă îți aduce acel avantaj financiar.

– Așadar, furtul intelectual se traduce și în furt financiar.
– Eu cred că furtul intelectual nu trebuie redus doar la furtul de bani, este mai mult decât atât! Atunci ar însemna că, dacă dai înapoi banii pe care i-ai câștigat, devii nevinovat.

Recomandări

Încă cinci ani cu Erdogan. Ce înseamnă asta pentru Turcia polarizată și suferindă economic, pentru Europa și războiul de lângă noi

„Plagiatul ar fi descurajat de pedepse mici și dese”

– Plagiatul este o boală a sistemului de învățământ românesc, încă din clasele mici. De ce credeți că se întâmplă asta?
– Principalul factor care contribuie la epidemia de plagiate este cadrul didactic – în cazul doctoratului, este conducătorul de doctorat. Toate aceste doctorate plagiate au avut avizul conducătorului de doctorat! Dacă acesta își face treaba, adică dacă ar avea întâlnirile cu doctorandul așa cum trebuie și ar vedea progresul lui, modul de redactare a lucrării, atunci plagiatele nu ar avea loc.

Plagiatele apar cel puțin cu complicitatea tacită, dacă nu explicită, de cele mai multe ori, a conducătorului de doctorat. Principalul loc unde s-ar putea pune capăt plagiatului este în relația dintre coordonator și doctorand.

Dacă coordonatorul de doctorat ar avea o anumită etică profesională, plagiatul n-ar fi posibil. În varianta inițială din Legea Educației – știu sigur, pentru că eu am scris-o – era scris explicit că, atunci când se constată un plagiat, inclusiv coordonatorul de doctorat își pierde dreptul de a mai conduce doctoranzi. Penalizarea era clară.

– Dar în celelalte niveluri de învățământ ce se poate face?
– Aici vorbim de un standard de calitate foarte scăzut, în care se acceptă ca referatele studenților sau lucrările elevilor să conțină elemente de plagiat, care nu se sancționează.

Recomandări

EXCLUSIV Juliette Binoche, interviu pentru publicul românesc despre noul film al său, o poveste de „senzualitate culinară”. De ce doi chefi celebri au stat lângă ea pe platou

Studiile arată că pedepse mici, dar constante descurajează mult mai mult un comportament imoral sau ilegal decât o pedeapsă mare, dar aplicată rar. Cu alte cuvinte, dacă de fiecare dată când un elev sau un student recurge la practica copy-paste ar fi sancționat de cadrul didactic responsabil, cu penalizări mici – fie că-i dă o notă proastă, fie că nu are dreptul să susțină lucrarea de seminar respectivă – atunci aceste penalizări mici și frecvente ar descuraja mult mai mult plagiatul decât penalizările mari și rare.

„Universitățile românești au standarde tot mai scăzute”

– Ar fi nevoie și de o discuție despre plagiat, despre dreptul de proprietate și drepturile de autor încă din clasele mici?
– Discuțiile sunt întotdeauna binevenite, însă cred că comportamentele nu se schimbă prin discuții, ci prin practici și prin proceduri. Aici avem una simplă: de fiecare dată când cadrul didactic constată o astfel de practică penalizează elevul, studentul sau doctorandul. Practicile vor schimba lucrurile, nu discuțiile!

– Menționați standardele scăzute. În cazul universităților, standardele sunt dictate de interesele financiare: universitățile au nevoie de studenți și atunci dau absolvenți pe bandă rulantă? E asta o explicație pentru acest fenomen?
– Cu siguranță! Din păcate, universitățile din România sunt mai degrabă interesate de masificarea lor, adică de a avea cât mai mulți studenți, de la care să încaseze taxe, decât de creșterea calității educației și de verificarea standardelor profesionale.

La toate universitățile, în fiecare an, criteriile de admitere și de promovare de la un an de studiu la altul au devenit tot mai laxe. Și sigur că efectul este că au absolvenți cu standarde foarte scăzute.

„Furtul intelectual reduce coeziunea socială”

– Ce impact au aceste lucruri în societate?
– Scade încrederea socială în elite, ceea ce este un lucru foarte grav, pentru că societatea vede că elitele au ajuns adesea în poziții de conducere pe bază de fraudă – în cazul acesta intelectuală. Atunci, sigur că se devalorizează încrederea pe care oamenii o au în elite – în elitele care sunt la conducere, în cazul acesta – ceea ce nu contribuie deloc la creșterea coeziunii sociale și la solidaritatea din societate.

Efectele sunt majore și, din păcate, pe termen lung. Încrederea în elite e foarte importantă. O societate nu poate fi condusă de toți, ea trebuie condusă de o elită, de un grup, dar dacă îți pierzi încrederea în elita respectivă, atunci eficiența socială are de suferit.

– O cameră de comerț a dat un comunicat de solidarizare cu premierul Ciucă, invocând că țara are nevoie de stabilitate economică, minimizând astfel importanța performanțelor academice. Cum vedeți această declarație care duce într-un plan secund educația?
– Cred că principala responsabilitate de a controla calitatea actului educațional și de cercetare – în această speță, doctoratul – îi revine sistemului de învățământ. Sigur că este nevoie de stabilitate în țară, numai că stabilitatea poate fi asigurată de oameni onești, din toate punctele de vedere, de oameni în care poți să ai încredere. Dacă lași la conducere oameni care nu sunt onești, în care n-ai încredere, nu vei avea stabilitate, chiar dacă ți-o dorești.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro