Muncitorii români: „Venim acasă!”

Marian Bădilă (31 de ani), din Tecuci, lucrează ca muncitor alături de alţi cinci români în Padova. Este apreciat pentru ceea ce face, aşa că limba română a fost învăţată chiar şi de şeful de echipă, originar din Albania. “În Italia, se munceşte mult, dar se câştigă foarte bine faţă de România. Viaţa e frumoasă şi liniştită. Am venit pentru că în ţară nu aveam un loc de muncă. Aici, îţi permiţi să ai o casă, o maşină. Suntem o familie mulţumită. Sărbătorile le vom face acasă, în România. Să sperăm că timpul ne va readuce înapoi la Tecuci, dacă situaţia se îmbunătăţeşte”, spune Marian.

Ştefan Racoviţă (27 de ani), din Galaţi, e muncitor în construcţii în Padova şi câştigă aproximativ 1.200 de euro, iar orele suplimentare sunt plătite separat. Lunar ajunge să bage în buzunar 1.500 de euro: “În România salariile sunt mici, dar aici e bine. În plus, nu ne simţim discreditaţi faţă de alte naţionalităţi. Ne-am obişnuit cu mâncarea, ne place cum gătesc italienii. Am venit în 2004, singur, şi vreau să adun bani să îmi ridic o casă în România. Nu am mai fost de doi ani în ţară, aşa că de Crăciun mai mult ca sigur voi fi acasă. Îmi e teribil de dor de părinţi şi de prietenii pe care i-am lăsat acolo, mi-e dor de mâncărurile româneşti şi de sărbătorile petrecute în sânul familiei”.

Alexandru Puşcaşu (33 de ani) este din Focşani şi a venit în urmă cu doi ani în comunitatea Valle Roveto din Capistrello, aşezare aflată la aproximativ 100 de kilometri de Roma. Şi-a găsit de lucru repede, ca zugrav, iar munca lui este răsplătită cum se cuvine de patronii italieni. “În România nu ai unde munci şi nu poţi să îţi întreţii o familie, mai ales că preţurile sunt mari ca în Occident, iar salariul, de mizerie. Aşa că mi-am adus şi soţia în Italia. Venim însă acasă de Crăciun, pentru că ne este dor de sarmale şi de piftie, dar şi de ţuică fiartă”, spune Alexandru.

Sandu Ilie (22 de ani) s-a născut în Focşani, şi de peste cinci ani munceşte în Italia. Lucrează în construcţii, ca faianţar. Spune că s-a obişnuit în Capistrello şi că nu se dă în lături de la muncă. “Iniţial, am venit singur, apoi m-am căsătorit, tot cu o româncă, cu care am un copil. Nu ne plângem, mai ales că i-am adus şi pe ei aici. Mergem acasă de Crăciun, pentru că nu am mai fost de doi ani şi jumătate. Ne e tare dor de părinţi”, ne-a declarat Sandu.

fotografii: Cristina Scorţariu

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE