Muntele Everest continuă să crească. La ce înălțime a ajuns
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Muntele Everest măsoară puțin peste 8.848 de metri, o înălțime la care nu se oprește, spun oamenii de știință consultați de BBC. Cel mai înalt munte din lume crește în fiecare an cu patru milimetri, pe măsură ce plăcile tectonice continuă să se lovească între ele. Dar și alți munți se înalță în alte colțuri ale globului. În 241.000 de ani, un alt munte va depăși recordul Everestului și va deveni cel mai înalt din lume, estimează specialiștii.
Cuprins:
Cândva, culmile albe și abrupte ale Everestului care zgârie cerul au fost pe fundul oceanului. Oamenii de știință cred că totul s-a schimbat acum vreo 200 de milioane de ani, pe vremea dinozaurilor, când supercontinentul Pangeea a început să se spargă în bucăți. S-a desprins subcontinentul indian și a călătorit prin fostul ocean Tethys, care a existat în era Mezozoică înainte de Oceanul Indian. 150 de milioane de ani mai târziu, s-a lovit de un alt continent, care a devenit Asia.
Forța cu care cele două s-au lovit au făcut ca placa de sub oceanul Tethys, făcută din crustă oceanică, să alunece sub placa eurasiatică, o masă de teren formată din Europa și Asia. Asta a creat zona de subducție, adică regiunea scoarței terestre în care o placă tectonică se mișcă sub o alta. Tot așa se produc și cutremurele.
Apoi, placa tectonică a alunecat și mai mult în mantaua Pământului, India a coborât mai mult sub Asia, iar plăcile au început să se comprime. Suprafața s-a curbat, împingând crusta în sus.
Așa s-a format lanțul muntos himalayan.
În urmă cu 15-17 milioane de ani, vârful Everest atingea în jur de 5.000 de metri și a continuat, de-atunci, să crească. Coliziunea dintre cele două platouri continentale continuă și acum. India alunecă spre nord 5 centimetri pe an, făcând ca Everestul să crească cu încă 4 milimetri.
Alte părți din lanțul muntos cresc mai mult, în jur de 10 milimetri anual.
Vremea produce eroziuni și îi ia din înălțime
Cu toate astea, în același timp în care plăcile tectonice împing muntele în sus, se produc și eroziuni, au explicat specialiștii consultați de BBC.
Ca să înțeleagă exact fenomenul, oamenii de știință au studiat un alt munte, din Alaska. Au descoperit că ghețarii sunt unul dintre factorii care contribuie la reducerea în înălțime a unui vârf montan.
„Dacă avem un ghețar mai subțire sau îngust și se mișcă repede, înseamnă că alunecă. Alunecarea provoacă frecare, ghețarul trage după el fragmente de rocă pe suprafața muntelui, creând efect de șmirghel”, explică Rachel Headley, profesoară de geoștiință la Universitatea din Wisconsin, SUA, care a fost parte din echipa de cercetători care a studiat fenomenul în perioada 2005-2008.
Ghețarii au fost principalul factor de eroziune a munților, dar la asta contribuie foarte mult și vremea, precum și cutremurele.
Vârfurile celor mai înalți munți din lume, inclusiv Everestul, sunt acoperite permanent de un strat de zăpadă care le protejează de vânt. Piatra acoperită de zăpadă suferă mai puțină eroziune decât piatra neacoperită, explică Headley. Tot datorită omătului, piatra este protejată și de reacțiile chimice rezultate după ce mineralele din calcarul care formează în mare parte vârful Everest au intrat în contact cu aerul. Dar sunt totuși locuri în care piatra este expusă la aceste elemente.
Echilibru
„Muntele ajunge să fie într-un unghi atât de înclinat încât să nu mai poată suporta gheața și zăpada. Ajungem la avalanșe, piatră goală, pietrele cad, iar pământul alunecă, așa scade înălțimea unui munte. Râurile, de asemenea, taie văi în peretele de piatră al muntelui, câte 4-8 milimetri pe an”, mai spune cercetătoarea.
Oamenii de știință nu știu încă exact cât de mare este impactul eroziunii asupra înălțimii unui munte. Unii cred că, reducând greutatea care apasă muntele prin îndepărtatea zăpezii și a gheții, permite, de fapt, plăcilor tectonice să împingă mai mult în sus muntele, pentru că acesta devine, practic, mai ușor.
Alții sunt de părere că există, totuși, un echilibru între cât de repede se erodează peisajul și cât de înalt cresc culimile montane. În unele regiuni montane, plăcile tectonice împing muntele în înălțime mai încet, mai rapid, ori la aceeași viteză cu care se produce eroziunea vârfului, explică Headley.
Incertitudinea măsurătorii
Altitudinea de 8.848 de metri a muntelui Everest a fost prima dată determinată de un studiu indian din 1955, o măsurătoare făcută apoape de munte, calculând și stratul de gheață și zăpadă de pe vârf. Rezultatele măsurătorilor ulterioare au variat. Spre exemplu, în 2005, China a anunțat că înălțimea Everestului este de 8.844,43 de metri, considerând-o cea mai precisă măsurătoare pentru că este a celui mai înalt punct de piatră, și nu a gheții care-l acoperă și a cărei grosime este de 3,5 centimetri.
Măsurătorile de la începutul anilor 2000 au fost însă puse sub semnul incertitudinii date de forma Pământului.
De altfel, variază și modul de calcul al altitudinii unui munte. De exemplu, Everestul este considerat cel mai înalt vârf calculat după distanța de la nivelul mării. Alți munți din lume sunt măsurați pe alte criterii, de la baza lor, de la fundul oceanului sau de la centrul Pământului, ceea ce schimbă gradul de comparație.
Cât de mult se poate ridica un munte?
Cel mai mare vulcan și munte din Sistemul nostru solar este Olympus Mons și se află pe planeta Marte. Are 21 de kilometri înălțime și se întinde pe 624 de kilometri, cât statul Arizona, potrivit BBC. Pentru că gravitația este mai mică decât cea a Pământului (aproximativ 38% din ea) și pentru că plăcile tectonice de pe Marte nu se lovesc între ele, lava scursă din vulcan în trecut a dus la creșterea muntelui marțian în aceste proporții.
În anii '80, un cercetător britanic a estimat înălțimea teoretică la care ar putea ajunge un munte cu o structură precum cea a Everestului pe Pământ: 45 de kilometri.
Sunt, totuși, factori care ar putea împiedica asta. În primul rând, vremea. În al doilea rând, explică Rachel Headley pentru BBC, la un moment dat vom rămâne fără forța plăcilor tectonice, așa că muntele va înceta să mai crească. La un moment dat, cred oamenii de știință, mantaua Pământului se va răci suficient de mult pentru ca plăcile tectonice să nu se mai miște.
Cu vântul, zăpada și gheața mușcând din roca montană, este puțin probabil ca Everestul să ajungă vreodată la înălțimea vulcanului Olympus Mons, spun specialiștii.
„Faptul că avem apă, fie sub formă de ploaie, gheață sau zăpadă, este ceea ce limitează creșterea unui munte”, spune profesoara din SUA.
Un alt munte va depăși la un moment dat Everestul în înălțime
Deocamdată, Everestul crește puțin câte puțin, în timp ce alte forțe încearcă să împiedice asta. Un studiu publicat în revista de știință Nature la începutul acestui an arată că încălzirea globală are și ea un cuvânt de spus. Topirea zăpezii și gheții au dezgolit piatra muntelui, lăsând-o victimă vremii.
Muntele care crește cu viteza cea mai mare nu este Everestul, ci vecinul său din Pakistan, Nanga Parbat, care are acum o înălțime de 8.126 de metri. Nanga Parbat se înalță cu 7 milimetri pe an, iar în 241.000 de ani va depăși muntele Everest și va deveni cel mai înalt munte din lume.
De asemenea, viteza cu care cresc Munții Alpli este de 50 de ori mai mare decât viteza efectelor eroziunii, potrivit BBC.
Foto: 123rf.com
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
