Nidia Moculescu, mesaj emoționant după moartea lui Horia Moculescu: „Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nidia Moculescu a transmis un mesaj emoționant după ce Horia Moculescu, tatăl ei, s-a stins din viață. Tânăra se simte pierdută fără părintele ei, spune că e „o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou”.
Cuprins:
Astăzi, 12 noiembrie 2025, Horia Moculescu a murit la 88 de ani. Internat de aproximativ o săptămână la Terapie Intensivă în Institutul Matei Balș din Capitală, compozitorul ar fi avut grave probleme pulmonare.
Nidia Moculescu: „Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea”
El lasă în urmă o adevărată moștenire muzicală, dar și pe Nidia, fiica lui. Aceasta a transmis un mesaj copleșitor pe un grup de prieteni, conform Fanatik. „Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu.
Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou”, și-a început ea declarația.
Și a continuat: „Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….
„Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu”
M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol. Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot!
Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinulul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei...”.
Cariera lui Horia Moculescu
Născut pe 18 martie 1937 la Râmnicu Vâlcea, Horia Moculescu a devenit o figură emblematică în muzica ușoară românească. A compus peste 500 de melodii și a câștigat aproximativ 200 de premii. Pe lângă activitatea de compozitor, Moculescu a fost și pianist, orchestrator și creator de programe TV.
A colaborat cu numeroși artiști români și a compus muzică de film. Una dintre emisiunile TV realizate de el a fost «Atenție, se cântă!» difuzată pe TVR 2.
Horia Moculescu a fost căsătorit de patru ori și mai are o singură fiică, după ce băiatul i-a murit. În ultimii ani, s-a confruntat cu probleme grave de sănătate. Pierderea lui Horia Moculescu lasă un gol imens în cultura muzicală românească. El a fost „una dintre cele mai importante personalități ale muzicii ușoare”. Contribuția sa la dezvoltarea muzicii românești va rămâne neprețuită.
