O apa si-un pamant

cont indemnizatia, diurna, sumele forfetare si celelalte, de care uita cand sustin ca n-au cine stie ce venituri de la buget. Pus in fata evidentei – „groapa” era o eleganta piscina in pragul inaugurarii – acelasi a-ntors-o ca la Ploiesti: probabil ca o fi fost inceputa in precedenta legislatura. Ca si cum ar fi fost vorba de un pix, nu de o investitie costisitoare. Tevatura scoate insa in evidenta – a cata oara – o optica perpetuata an de an si legislatura de legislatura. Indiferent de culoare politica, toti o apa si-un pamant, rarele exceptii nefacand decat sa confirme regula, se reped la infruptat. Ajunsi in Parlament pe liste, ca nepoti, fini, cumetri, neveste de lideri de partid, ori chiar platindu-si locul eligibil si prea putini prin reale merite fata de electorat, onorabilii nu inteleg, nu vor, de fapt, sa inteleaga o chestiune elementara. Tara, bugetul ei nu li s-au incredintat in folosinta proprie si abuziva. Or, nici nu-si incep bine mandatul, si incep sa-si voteze limuzine noi, sporuri banesti, dreptul de a li se plati de la buget nu o mie de minute la celular, ci cat cuprinde, schimbarea mobilierului din birouri, ca fundul predecesorului a tocit tapiteria. Cand mai ramane ceva timp, isi completeaza agenda de rafuieli politice. Fara teama ca ceva sau cineva ii va zgaltai. Barem patru ani.

Urmărește-ne pe Google News