Mădălin Voicu a aruncat pe internet vorbe anapoda: “În 20 de ani, România se va scrie cu doi de r”. Glumiţă aiurea, prin care voia să spună că, datorită natalităţii lor, ţiganii vor deveni majoritari. Pe forumul redacţiei, majoritatea covârşitoare a sutelor de comentarii l-au pus la zid, uneori cu tonalităţi rasiste, pe deputatul care- şi subliniază de câte ori are prilejul originea etnică. Mădălin Voicu nu e însă doar un lider al rromilor. Este, deopotrivă, om de cultură şi de spirit. Tocmai aceste calităţi ar fi trebuit să-l oprească de la aserţiuni precum aceea citată. Mai ales acum, când - între graniţele ţării, ca şi în afara lor - cţtnicii săi fac obiectul unor comentarii dure. Sunt prea bine cunoscute atacurile unor politicieni şi publicaţii italiene, legate de comportamentul unor ţigani imigranţi. Atitudini prea puţin concesive se înregistrează şi în Franţa, Spania sau Anglia, neputând fi puse neselectiv pe seama unor extremişti. Mai ales când sunt generate de infracţiuni în lanţ.
Integrarea socială a ţiganilor nu e doar o problemă internă a României, Ungariei sau Bulgariei, ţări de unde se răspândesc pe continent. E o problemă a întregii Uniuni Europene, obligată şi capabilă să soluţioneze global, prin politici cţrente, fenomenul. Cât priveşte politica statului român - acuzată nu o dată de acelaşi deputat - faţă de această minoritate, să fim serioşi. Ajutoare sociale, alocaţii pentru copii, locuri rezervate în licee şi facultăţi, oferte exclusive de slujbe - toate astea nu pot fi negate. Dar trebuie însuşite şi valorificate ca atare în interiorul etniei. Condiţie esenţială, pe care însă liderii acesteia o ignoră. E mai simplu să faci glumiţe, după cum, prin străinătate, confuzia rromi = români aduce ţării prejudicii de imagine, care n-au nimic de-a face cu o eventuală discriminare a primilor.
P.S. O întâmplare cu tâlc. Pe vremuri, în redacţia “Informaţiei Bucureştiului” lucrau vreo 70 de oameni. Ziarul se tipărea la Întreprinderea Poligrafică nr. 2. Un şmecher de acolo a obţinut ca tipografia să se numească “Informaţia”. Fără “Bucureştiului”, dar şi aşa confuzia era gata, legitimaţiile fiind apoi folosite abuziv de mulţi din cei 1.500 de muncitori, care se dădeau prin cârciumi drept gazetari.