O mana, doua maini

Echilibrata si oarecum surprinzatoare luarea de pozitie a premierului Tariceanu in privinta salariilor din sfera bugetara. Echilibrata, pentru ca a recunoscut necesitatea de a se asigura in continuare cresterea veniturilor. A promis circa 10%. Surprinzatoare, pentru ca – desi-i an electoral – n-a ezitat sa precizeze ca revendicarile salariale trebuie sa se circumscrie bunului simt, asa incat sporurile sa nu depaseasca resursele reale, fortand inflatia si, implicit, determinand guvernul ca, apoi, ceea ce a dat cu o mana sa ia cu doua, inclusiv prin masuri fiscale. Ramane insa de vazut daca foamea de voturi in Parlament nu-l va obliga la pomeni electorale, precum si daca sindicatele nu vor sari calul, cu cereri de cresteri exagerate, de 30-50%. Cum deja au inceput. Nu este exclus, insa, ca asertiunile premierului sa ramana vorbe goale. Deja in cercurile guvernamentale, ale BNR si ale analistilor de specialitate frisoanele economiei au obligat la ‘codul galben’. Daca nu chiar rosu.

Leul se prabuseste, iar BNR trimite delegatii peste hotare, sa convinga bancherii, investitorii si speculatorii sa nu-l jupoaie de tot. Sa-l tunda, nu sa-i ia si pielea. Prinsa la colt, BNR se face ca uita ca ea a incurajat, prin politica dobanzilor, afluxul de depozite speculative din afara tarii, care acum sunt retrase pe capete. La fel si guvernantii, care, dupa trei ani de impaunari privind ‘economia care duduie’, recunosc silit ca fara banii trimisi de amaratii de capsunari ar fi jale mare. Nu intamplator Vosganian evita o prognoza limpede pentru 2009. Daca mai au o minima responsabilitate, Guvernul si principalele partide, precum si presedintele ar trebui sa-si impuna un armistitiu in galceava lor diurna si sa purceada urgent la o analiza fara menajamente a situatiei economice. Cat mai e timp.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE