O romanca traieste in cel mai periculos loc din India

Lidia Muraru a plecat de trei ori din orasul ei natal, Oradea, spre Bihar, cea mai saraca regiune a Indiei, la granita cu Nepalul. Ea a petrecut acolo luni de zile, in mijlocul castei inferioare, unde viata i-a fost tot timpul in primejdie. „Saracia lucie a indienilor din casta inferioara este de-a dreptul de nedescris”, povesteste Lidia. Ea nu a ezitat sa petreaca luni de zile in Bihar, acolo unde turistii se intalnesc extrem de rar. De altfel, punctele turistice se recomanda sa fie vizitate cu escorta, din cauza posibilitatii atacurilor din partea bandelor de infractori.
Lidia Muraru a plecat prima data in India acum patru ani si a lucrat vreme de mai multe luni la deschiderea unor scoli si ridicarea unei biserici locale, impreuna cu o echipa din Coreea de Sud. Doar la Delhi a stat in- tr-un „hotel”, in rest a locuit in casele localnicilor. „Nu exista apa calda la hotel, iar camera nu are decat un pat de lemn, acoperit cu o patura uzata, cu miros vechi. Noaptea, am incercat sa ma odihnesc si sa ignor sobolanii care patrulau pe langa bagajele mele si furnicile care navalisera pe bananele si sucul de pe masa”, spune Lidia. Intr-o seara a fost convinsa ca nu mai are multe zile cand au navalit peste ea, in camera, trei soldati inarmati, care i-au cerut pasaportul si au vrut sa-i controleze bagajele. „Am fost asaltata cu tot felul de intrebari: unde merg, ce problema am, ce-am facut in India, ce parere am de templele hinduse, cum vreau sa-i ajut pe saraci si alte intrebari la care am incercat sa raspund zambind si sa-mi stapanesc vocea”.
Lidia Muraru isi aminteste cum a impresiona-t-o o fetita desculta si cu hainele rupte, care, desi moarta de foame, a oferit farfuria cu orez unui zeu, intr-un templu. „Fetita a pasit cu grija in templu, s-a inchinat profund, aplecandu-se cu grija inaintea unei statui de patru-cinci ori mai mare decat ea, ce-si arata o fata de maimuta batrana, severa, tinand in laba dinainte un buzdugan aurit. A lasat farfuria in fata zeului si a plecat. Mancarea sta inaintea lui, neispitindu-l. Poate ca nu-i e foame! O clipa, doua, trei… astept zambind, abtinandu-ma nu sparg atmosfera ridicola creata, jenand pe cineva. Deodata, din tronul zeului, au aparut familii de sobolani, cu cozile insangerate de batai. E ca-ntr-un musuroi. Orezul dispare mai repede decat mi-am putut inchipui”.
Lidia ne-a povestit de animalele zeificate. „Cu cat ai mai multi sobolani in casa, cu atat ea este mai binecuvantata. Maimuta este unul din zei. Cand moare, i se face „inmormantarea” si i se aduc ofrande. In schimb, poti vedea la orice pas muritori de foame cazuti in strada”.
Imediat dupa 1 ianuarie, Lidia Muraru isi va face din nou bagajele si va lua drumul Indiei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE