O zi cu mama record

Pe Adriana Iliescu am intalnit-o la ora 14.00, la sediul Universitatii Hyperion. Prima mirare: nici n-a iesit bine din spital si a inceput cursurile? Da. A parasit maternitatea Giulesti sambata trecuta si peste trei zile era deja la datorie. Cum au primit-o colegii si studentii? Raspunsul e pe catedra din sala de curs, printre un Sadoveanu, un Eliade si cateva manuale. Un superb trandafir rosu si cateva cuvinte de suflet scrise pe un cartonas elegant, lipit de tulpina florii: “Sa va traiasca fetita”.
“L-am primit de la anul III. Niste studenti deosebiti, m-au impresionat”, ne spune Adriana Iliescu in timp ce-si strange cartile pe care le-a folosit la cursul ce tocmai il incheiase, cel de literatura moderna. “Am de doua ori pe saptamana cursuri, cate patru ore. Studenti din anii III, IV si masteranzi. Acestea sunt zilele cele mai incarcate, iar de aici ma duc direct la spital, sa-mi vad fetita”. Ochii deja ii stralucesc.
A doua mirare. De unde atata energie? S-a trezit la cinci dimineata, si-a pregatit cartile pentru curs, a zis ca are timp sa si manance, dar pana la urma a fost doar un mar. De acasa, din Drumul Taberei si pana la facultate, cam “taie” orasul. Apoi maternitatea e si ea, iarasi, in alt colt al Bucurestiului. Spre seara, inapoi in Drumul Taberei. Un sir nesfarsit de “excursii” cu troleu, tramvai, autobuz – oricum, nu cu taxiul.
“Sunt energica. Asa am fost toata viata. Dupa ce am nascut, am avut ceva probleme cu picioarele, ma dureau, nu puteam sa urc scarile. Dar am facut o multime de plimbari prin curtea maternitatii si acum nu mai am probleme. Asa a vrut Dumnezeu, sa-mi dea putere. E un miracol ce s-a intamplat cu mine. M-au intrebat si studentii cum ma descurc. Eu le-am spus studentelor ca e bine sa devina mame de tinere. La mine asa a vrut Dumnezeu, eu n-am asteptat intentionat ca sa fac un copil la varsta asta”, pune punctul pe “i” femeia. Dar vocea i se imblanzeste pentru ca-si aduce aminte de Eliza.

Recomandări

Culise și scenarii privind un candidat comun al partidelor proeuropene pentru prezidențiale

La maternitate

N-o mai desparte nici jumatate de ora de clipa in care-si va vedea fetita. A fost si cu o zi inainte la ea, dar i-e dor de micuta care ii da o stare imposibil de descris. Afara ploua sacaitor, dar nu pare sa-i pese. A treia mirare. “Azi o sa stau mai mult, ne rasfatam. Eliza e foarte energica, imi seamana. Un copil preia foarte mult de la mama in timpul vietii intrauterine. Vorbesc mult cu ea si stiu ca ma recunoaste, imi recunoaste vocea, in felul ei intelege ce-i spun. O vad cum intoarce capul si cum deschide ochii cand ma aude. Iar eu pot sa spun ca am devenit dependenta de ea”, marturiseste Adriana Iliescu.
Ne pregatim sa intram pe poarta maternitatii. E clar, proaspata mamica e din ce in ce mai emotionata. “Abia astept s-o vad pe Eliza. Cand ajung langa incubatorul ei si vad ca scrie acolo, pe biletel, ŤIliescuÅ¥, realizez ca am responsabilitati, ca nu mai sunt singura”. Azi o va lua in brate. Nu face asta in fiecare zi, desi si-ar dori din suflet. Ii e frica sa nu-i dea microbi, chiar daca e imbracata in halatul special si poarta masca pe fata.
Eliza are acum 1.750 de grame. S-a nascut cu 1.400, a scazut apoi cu vreo 200 – “ca orice copil”, ne lamureste mama ei. La o masa mananca acum vreo 40 de mililitri de lapte. Fiecare gram in plus e o victorie. Si o emotie. La fel de mare ca cea din ziua in care preotul de la capela spitalului a rostit pentru prima oara numele fetitei, la opt zile de la nastere. “Am facut molifta. Atunci preotul a rostit si numele ei. Asa ca acum Eliza are un nume in fata lui Dumnezeu, chiar daca nu e inca botezata”.
Vizita la fetita se incheie dupa o ora si ceva. E deja trecut de ora 16.00 si Adriana Iliescu isi aminteste ca n-a mancat nimic in afara de marul acela. Inca o mirare. Are “la pachet” niste napolitane, chiar si o sticluta cu cafea, dar n-a apucat sa se atinga de ele. Si mai are pana ajunge acasa. In schimb, povesteste vesela ca i-a dat de mancare Elizei, niste lapte la biberon. Abia asteapta s-o aduca acasa, sa-i pregateasca de mancare cu mana ei.
Nu i se pare greu deloc sa o creasca, cel mai important e ca micuta sa fie sanatoasa. Cum se va descurca? “Cand nu am cursuri la facultate, stau eu cu copilul. Daca va trebui sa ies pe undeva – la cumparaturi, de exemplu – si nu pot s-o iau pe Eliza cu mine, rog o vecina sa stea cu ea. Oricum, pentru inceput, m-am gandit sa aduc sa ma ajute pe cineva care cunoaste bine cazul ei, eventual o angajata a spitalului”.

Recomandări

România a intrat în Schengen terestru, anunță președinția ungară a Consiliului UE

Acasa

Ne apropiem de finalul unei “excursii” care l-ar fi obosit teribil si pe un pustan. Deja s-a facut de ora cinci cand ajungem in Drumul Taberei. Casa ei e un subiect “tabu”. “Mama-record” e destul de reticenta cand vine vorba sa ne povesteasca despre ceva ce ea si-ar dori sa ramana secret. Nu e vorba de nici o taina ingrozitoare, ci doar de apartamentul in care va locui in curand impreuna cu Eliza. “E casa mea, e intimitatea mea si nu vreau sa primesc pe nimeni aici. Stiti cum e, fiecare le stie pe-ale lui”, spune femeia si un zambet intelept ii rasare in coltul buzelor subtiri. Si totusi, cate ceva ar fi de spus. Ii place mult apartamentul situat intr-un bloc din cartierul bucurestean Drumul Taberei. Zona civilizata, vecini cumsecade, de incredere. Oameni pe care ii cunoaste de-o viata si care i-au fost de mare ajutor. Chiar vizavi de bloc, la o aruncatura de bat, e si un loc de joaca pentru copii. Cateva leagane, un tobogan, iarba primavara. “Vedeti, totul e foarte bine gandit. Liniste, verdeata, loc de joaca”, ne arata Adriana Iliescu, deja cu gandul la soarele care-i va rasfata fetita atunci cand o va scoate la plimbare.
I-a pregatit micutei “cuibusorul” cum s-a priceput mai bine. Acolo unde ani de zile cartile au fost regine, noii printi sunt acum iepurasii de plus.
“Am curatat si am igienizat apartamentul si am facut cateva mici modificari. A fost zugravit proaspat, in culoare alba. S-a ocupat de asta un vecin, caruia i-am lasat cheile cat am fost eu internata in spital. Am facut cateva modificari in dormitor, acolo unde va dormi Eliza. Aveam foarte multe carti, asa ca am scos vreo trei etajere de acolo. I-am adus fetitei un patut roz, foarte frumos, pe care l-am pus chiar langa patul meu si multe jucarii – papusi de-ale mele, de cand eram mica – si iepurasi, ursuleti de plus, pe care le-am tot primit la spital. In bucatarie am acum vreo trei saci cu carti, iar sufrageria a ramas camera mea de studiu, de lucru”, ne marturiseste mamica Elizei.
Afara incepe sa se intunece. Oricine ar spune ca dupa 12 ore “pline”, in care pe deasupra singura masa a fost formata dintr-un mar, se simte extenuat. Adriana Iliescu nu se plange. A cata mirare? De unde atata energie? “Abia astept sa-mi incalzesc supa de pui”, ne zambeste femeia.
S-a incheiat o zi lunga cat o lectie de viata.

Recomandări

Gabriel Resources a anunțat că este într-o „situație financiară critică” și a cerut sprijinul acționarilor. Istoria proiectului minier inițiat de Frank Timiș în 2001

“Pentru un scriitor, este foarte greu sa isi gaseasca omul potrivit”

O recunoasteti? In pozele alaturate e chiar Adriana Iliescu. O femeie a carei frumusete a facut furori ani de-a randul. A fost mereu cocheta, a avut o silueta de invidiat si nu s-a putut plange ca a avut probleme cu sanatatea.
“Chiar daca am avut o constitutie firava, n-am avut probleme cu sanatatea. Cu o singura exceptie: un TBC in adolescenta, boala pe care au mai avut-o si cateva rude de-ale mele. N-am fumat niciodata, n-am baut alcool, am stat mult la soare si imi placea sa inot. Pana in urma cu 10 ani mergeam frecvent la mare. Tin minte ca si la noi acasa, la Oltetu, intr-o zona superba de deal, aduceam nisip in curte si faceam plaja acolo”, isi aminteste ea.
Tot in tinerete a experimentat si notiunea de casnicie. Era studenta in anul IV cand s-a casatorit, dar relatia n-a durat decat patru ani, din ‘58 pana in ‘62. De ce a divortat? “Incompatibilitate”. De ce nu s-a mai casatorit? Si-a dorit si s-a gandit mereu la acest lucru.
“Dar pentru un scriitor este greu sa-si gaseasca perechea. Trebuie sa fie o persoana foarte intelegatoare. Iar eu nu mi-am gasit omul potrivit”.

Urmărește-ne pe Google News