Ascunşi iar în Palatul Snagov, departe de văzul şi de auzul populaţiei (dar nu şi de Traian Băsescu), de parcă ar fi fost un clan mafiot sau un grup de afacerişti urmăriţi de procurori, guvernanţii şi parlamentarii portocalii au pus din nou ţara la cale. Abia trecuţi ca o cămilă prin urechile cenzurii, Boc şi ai lui se cred iar pe cai mari. Incapabili însă de elaborarea unei politici economice şi sociale realiste, rămân centraţi pe practica stoarcerii, a tăierii prin orice metode a buzunarelor populaţiei.
Sursele reale de venituri la Buget (jugularea contrabandei, reducerea evaziunii fiscale, a dezmăţului din companiile de stat) rămân o simplă logoree. Aşa cum vor fi şi promisele măsuri de diminuare a numărului de ministere, de dispariţie a peste 250 de posturi de secretari de stat şi şefi de agenţii, cu ciupercăria de consilieri şi şefuţi plătiţi mai dihai ca un ministru. Se vor schimba plăcuţele de pe uşi, dar sugativele politice vor rămâne în continuare în funcţiune.
La Snagov, însă, a fiert şi oala cu răfuieli intrapedeliste. O remaniere, mai devreme sau mai târziu, nu-i de evitat. Disputele între diversele grupări, între rechinii unşi cu toate alifiile (Berceanu, Blaga, Videanu) şi garnitura nouă, în cap cu Elena Udrea (agreată de Băsescu), se vor acutiza. Vorba lui Hărdău, circ e, dar va curge şi sânge.
Pentru populaţie, însă, politica de cadre a PD-L, axată doar pe temporizare, pe rămânerea la putere – nu şi pe programe urgente, oneste şi profesioniste, pe clamatul “interes naţional”, pentru care Boc şi-ar da şi viaţa – nu anunţă nimic bun. Nu întâmplător, UDMR, dar şi UNPR previn că în decembrie cel târziu, dacă lucrurile nu se îndreaptă, pleacă de la guvernare: n-au de gând să se sinucidă politic odată cu formaţiunea (încă) majoritară.