OAMENI ȘI BULDOZERE. Realitatea și visele romilor, dărâmate la propriu. ”Avem exemple de exterminare socială în istorie. Acum se repetă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
OAMENI ȘI BULDOZERE. ”Pentru un copil, un container e acasă. E mizerie, e ca o cutie mică, dar înăuntru are tot ce îi trebuie. Poze, jucării, o pătură. Și imaginează-ți că, într-o dimineață, vine poliția cu buldozerul, te dă afară și îți dărâmă casa, cu toate lucrurile în ea. Iar pentru un copil, aia e tot ce avea. Ce fel de cetățean va fi copilul ăla?”.
Cuprins:
O știre externă a trecut aproape neobservată, în urmă cu o lună. Ministrul de Interne din Italia vrea să numere toți romii din țara lui și să-i trimită în altă parte, după ce le dărâmă casele cu buldozerul. În ultimii zece ani, în Italia, au fost făcute aproape 10.000 de evacuări, case dărâmate de primării cu buldozerul, oameni rămași sub cerul liber, care se mută din loc în loc, și copii care nu pot fi instituționalizați.
Într-un alt colț al Europei, în Ucraina, romilor nu li se ia doar casa, ci și viața. Activiștii pentru drepturile omului numesc fenomenul drept ”pogromul secolului XXI”. Libertatea a stat de vorbă atât cu oficialii români, italieni și europeni, cu activiștii, dar și cu romii care locuiesc în Italia. Deschidem seria cu un interviu acordat de una dintre cele mai vehemente activiste pentru drepturile romilor, Dijana Pavlovic, născută în fosta Iugoslavie, acum cetățean italian.
O altfel de ”exterminare socială”
În Italia, sunt cam 160.000 de romi, iar aproape jumătate dintre ei sunt italieni. Restul, majoritari români și din fosta Iugoslavie. Cam 25.000 dintre ei locuiesc în tabere, legale sau improvizate. Taberele sunt multe și sunt peste tot în Italia, unele – adevărate sate, cu case normale, altele – doar niște barăci improvizate din gunoaie. Pentru cei care trăiesc în ele, apa și curentul sunt un lux. Acoperișul și pereții în sine sunt un lux. Dar pentru copiii de acolo, căci mai bine de jumătate sunt copii, e tot ce contează. Baraca aia făcută din fier vechi și din cartoane – acolo e acasă.
Pentru mulți dintre copiii romi din Italia, acasă e un termen efemer, care se năruie sub ochii lor. La propriu, căci se tot trezesc cu câte un buldozer care le dărâmă realitatea și visele laolaltă. Asta le-a făcut Guvernul italian și primăriile orașelor în ultimii zece ani, dar mai ales în ultimele săptămâni, cu o complicitate tacită a Uniunii Europene. Mii de evacuări și nicio soluție pentru viitor. Doar containere și buldozere, împotriva umanității.
”Avem atâtea exemple de exterminare socială în istorie. Declarația ministrului de Interne, a primăriei...dacă le pui pe toate corelate și te uiți, de exemplu, la propaganda lui Mussolini sau confrunți istoria și exterminarea făcută de Hitler în Germania, vezi că istoria nu se repetă niciodată în același fel, dar se repetă. Se repetă și acum”.
Asta ne-a spus Dijana Pavlovic, o sârboaică din fosta Iugoslavie, activistă pentru drepturile romilor. ”O țigancă”, după cum ne-a povestit că i se spunea când era copil. ”La școală, dacă eram bună la ceva, toți se mirau. «Doamne ferește, dar cum e posibil, doar e țigancă»”. Când ești bun, lumea e șocată, iar la prima greșeală, «păi e țigancă»”.
A simțit-o, deci, pe pielea ei. Și spune că ce trăiesc copiii romi în zilele astea, cu casele dărâmate și cu evacuările, nu se compară cu discriminarea de la școală. Căci evacuările reprezintă violență, iar violența afectează și duce tot la violență.
Soluții de moment
ONG-urile au tot încercat să comunice cu autoritățile, dar se plâng de uși închise și de propagandă rasială. Primăriile au tot încercat diverse soluții pentru romi, toate doar pentru acum, pentru mâine și poate pentru un an.
O soluție încercată a fost un fel de subvenție pentru ca romii să-și închirieze case. Numai că romii n-aveau bani de avans, căci n-aveau locuri de muncă stabile, iar proprietarii refuzau să-și închirieze casele către romi.
Iar discriminarea din simpla atitudine a oamenilor e și mai rea. Și vine nu doar de la italieni, ci chiar de la noi, românii.
”Ei mereu spun: «Noi suntem români, nu romi». Am văzut un preot italian, la o adunare publică, la o școală, care le spunea elevilor: «Nu încurcați românii cu romii. Românii sunt oameni care muncesc, romii sunt hoții». E foarte greșit. Guvernul, ambasadele, inclusiv românii care locuiesc în Italia reacționează foarte urât la problemele romilor”.
Buldozerul trece, romii rămân cu visele
După ultima evacuare din Roma, cam 500 de romi au rămas printre bucăți de containere. Primăria le-a construit și tot primăria le-a dărâmat, cu buldozerul. Oamenii au rămas tot acolo și dorm sub cerul liber, pe pământ, care cum poate. Bucățile de containere au rămas acolo și ele.
”Autoritățile au spus că dacă vor ridica resturile, romii vor avea unde să le reconstruiască, dar dacă le lasă pe pământ, nu vor avea unde să facă asta. Practic, polițiștii îi lasă să stea un pic, își cumpără un generator pentru electricitate, își aduc apa în fiecare zi din grădinile publice, se duc să cerșească, apoi tot poliția vine și îi evacuează. Atunci se duc în alt loc, își construiesc altă baracă, buldozerul vine și o dărâmă și pe aia și povestea nu se termină niciodată”.
Iar oamenii de acolo tot nu pleacă. E un cerc vicios în care ei fug de sărăcia și discriminarea de la ei din țară, dar se lovesc de altele.
”Oamenii spun că trăiesc și mai rău în România, că situația e îngrozitoare la ei în țară. Că sunt foarte discriminați, iar sărăcia este mult mai mare. Așa că preferă să vină aici, să găsească o modalitate să supraviețuiască, să își găsească locuri de muncă, să devină stabili, până când își pot trimite copiii la școală”.
Oamenii luptă, în general, să-și facă o casă, o carieră, o familie, să-și trimită copiii la școală. Categoriile defavorizate au vise mult mai mici. Romii din Italia care locuiesc în taberele improvizate vor și ei măcar în tabere legale, construite de instituții, întocmai ca cele din nordul țării, în care stau în mare parte romii italieni.
Recensământul etnic
Ministrul de Interne din Italia, Matteo Salvini, are, însă, alte planuri. A promis, în campanie, că va expulza toți romii nomazi din țară, cu buldozerul, așa că vrea să se țină de cuvânt. Salvini a anunțat că vrea să facă, mai întâi, un recensământ al tuturor romilor din Italia, pentru ca, mai apoi, să îi dea afară pe cei care nu-s italieni.
”Salvini vrea ca toate taberele de romi din Italia să dispară, fără să cheltuiască bani. Nu-l interesează de copii, dacă merg la școală sau nu, iar copiii pot fi luați de lângă părinți. Dacă recensământul se face pe naționalități, nu e o problemă. Dacă le cer oamenilor să se declare romi, e ilegal. Nu poți face un profil etnic. E doar propagandă și un discurs care încurajează ura rasială”, a mai spus Dijana Pavlovic, într-un interviu pentru Libertatea.
A încercat același lucru și fostul premier italian Silvio Berlusconi, dar o instanță de judecată l-a oprit, spunând că un astfel de recensământ ar fi ilegal.
În paralel, puțini sunt cei care fac pași mici, măcar să atragă atenția asupra problemei. În România, deputatul PSD Florin Manole, rom la rândul lui, a discutat cu ambasadorul italian, Marco Giungi, în căutarea de soluții comune. Apoi, au reacționat și 22 de europarlamentari, majoritatea socialiști, și au trimis, la inițiativa tot a unui român, eurodeputatul Emilian Pavel, o scrisoare premierului italian, Giuseppe Conte.
Libertateava prezenta, în zilele următoare, și poveștile unor romi din Italia, nomazi sau nu, dar și cum au reacționat, prin tăcere, Uniunea Europeană și ceilalți oficiali.
