Oficialii europeni folosesc romani platiti „la negru”

Majoritatea salariatilor se plang insa de „munca fara termen”. „seful meu ma tine la serviciu si sambata, si duminica, dar nu imi da nimic in plus. Asta e curata exploatare”, scrie un bucurestean care lucreaza la o firma de constructii, in timp ce un altul se plange ca „sanatatea mi-e in pericol daca muncesc mai mult de 8 ore”.
Paul Dobrescu, inspector sef adjunct la ITMB, spune ca „timpul de lucru si de odihna este doar in teorie, caci practic e la voia angajatorului. Avem un numar enorm de sesizari pe aceasta tema – oameni care lucreaza 10-12 ore pe zi fara a beneficia de timp de repaus. Angajatorii trebuie sa tina evidenta timpului de munca printr-o condica de prezenta. Prefera insa sa plateasca o amenda decat sa-si puna actele in regula. Codul muncii e foarte clar: nerespectarea timpului de lucru atrage amenzi de 50-100 milioane lei”.
Inspectorii bucuresteni fac cu greu fata plangerilor. Ei sunt numai 19, in timp ce numarul firmelor depaseste 100.000.
Chiar si femeile de serviciu au probleme. Daca cineva crede ca pentru un asemenea post nu e nevoie de pile, se insala. Teodora, o femeie de 50 ani care a terminat Facultatea de subingineri, si-a cautat o slujba prin mica publicitate. Fara sa aiba pretentii, femeia a sunat la mai multe societati care ofereau slujbe de menajera, gandind ca o sa fie angajata fara probleme, mai ales ca este o lucratoare extrem de serioasa. A ajuns la o societate de asigurari, care a pus-o imediat la treaba. Cinci zile a muncit cate 12 ore, aceasta constituind perioada de proba, in care i s-a promis de la inceput ca va fi platita cu cate 100.000 lei pe zi. „Am muncit foarte mult, pentru ca era o mizerie de nedescris. Dupa ce si-au facut treaba cu mine, m-au trimis acasa. Am fost sase candidate pe cinci posturi, iar celelalte fete, mai tinere, au fost angajate. Toate se laudau ca au venit prin pile”.
Femeia nu este atat de revoltata pentru ca nu a fost admisa, ci mai curand pentru ca nu a primit nici un ban pentru zilele lucrate. „Doamna administrator mi-a spus ca imi va da 100.000 lei pentru toate cele cinci zile – cum ar veni, eu am lucrat pentru 20.000 lei zilnic, in timp ce numai drumul pana la societatea care are sediul in bulevardul Primaverii m-a costat 32.000 lei”.
Paul Dobrescu, inspector adjunct la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti, ne-a spus ca, „potrivit Codului muncii, perioada de proba constituie vechime in munca si are loc in cadrul contractului de munca. Deci, in acest caz, a fost incalcata o prevedere legala”.

Urmărește-ne pe Google News