Olteanu′ era spion CIA!

27 iunie 1959. E dimineata si de pe Aeroportul Clinceni un avion de mici dimensiuni se desprinde soptit de sol, insotit de urletele soldatilor din cazarma. Evadat din cel mai crunt comunism, studentul Marin Negrila, pe atunci in varsta de doar 21 de ani, isi cauta printre nori si radare straine drumul spre libertate. Dupa trei decenii trepidante petrecute in slujba americanilor cu ochi albastri, nea Marin, asa cum il striga azi satenii, s-a intors acasa, in 1990, in Calarasi, judetul Dolj. Povestea, insa, merge mai departe.

Lipit de granita cu bulgarii, Calarasiul oltenesc nu si-a pierdut din mandrie si nu si-a amestecat simturile cu cele ale vecinilor, in ciuda tentatiei zilnice. E duminica si carciumile sunt pline de parca maine vine sfarsitul lumii si toata lumea a iesit in drum sa-l astepte. Casa lui Marin Negrila, motivul descalecarii noastre pe aceste meleaguri limpezi, e altfel, mai cu mot, sa-i spunem, dar dinauntru nu apare nimeni sa ne contrazica. Intr-un tarziu, insotit de doi caini lupi mari si nesimtiti, apare si domnul Negrila. Ascuns sub o sapca newyorkeza, intrebator, dar cu temele facute. ‘Nu vorbesc cu nimeni, imi pare rau ca ati facut atata drum degeaba. Au venit toate televiziunile pe capul meu, nu mai vorbesc de ziare, le-am refuzat’. Insistam, dar omul stie joaca si nu cade in plasa. El sta dincolo de gard, in curte, noi pe partea cealalta, in drum, despartiti de o tacere. Dupa jumatate de ora de negocieri sterile, exact cand sa semnam capitularea, Marin Negrila incepe peste gard, din capatul celei de-a cincea tigari Marlboro, povestea vietii lui.

‘M-am nascut pe 18 mai 1938. In 1958 am intrat la Facultatea de Matematica-Fizica din Bucuresti, dar gandul meu era deja departe, ca Securitatea il arestase deja in locul meu pe unchiul meu, care avea acelasi nume ca mine. Ma invarteam prin cercuri selecte, am luat in secret lectii de zbor si intr-o dimineata, pe 27 iunie 1959, dus am fost, cu tot cu avion!’. Destinatia? Lumea libera. ‘A trebuit sa zbor foarte jos, sa evit radarele. Aveam ceva combustibil, n-aveam harta, asa ca am aterizat in Turcia, la intamplare as zice, pentru ca ma ghidam dupa pancartele de pe drumuri si eu pe toate le vedeam scrise in bulgara. Am coborat pe plaja din Enez, acolo m-au descoperit niste ciobani, care au anuntat politia’. Turcii s-au comportat exemplar cu el si l-au introdus intr-un curs de ‘specializare’. ’40 de zile am fost supus la tot felul de teste, apoi m-au suit intr-un avion, mi-au dat un pasaport nou si m-au expediat la Frankfurt, unde am lucrat pentru Fortele Americane de Ocupatie’. Pana in toamna lui 1960, a operat aici pe post de consultant, acordand sfaturi elementelor care intrau in interactiune cu sistemul comunist.

Apoi, la doar 22 de ani si jumatate, a facut marea trecere: a plecat peste Ocean! ‘In America am lucrat mai intai ca mecanic auto, apoi am fost chelner, dar n-am stat nicaieri mai mult de cateva luni. In 1961, am castigat prin concurs la Departamentul de Stat un post de instructor de limba romana. Eu le ziceam ce sa faca si ce nu in Romania. In general, ma ascultau’, si-aminteste zambind Negrila, care s-a inscris la cursurile Universitatii Militare ‘George Washington’.

A avut doua aparate personale!

‘Mi-am cumparat prima data un avion Piper Cherokee, cu patru locuri, la mana a doua. M-a costat 15.000 de dolari. Apoi mi-am mai cumparat un alt aparat, mai bun, dar prin 1985, cand am vazut cum un general a cazut cu un aparat de lupta, am zis stop’. Negrila are un copil, in varsta de 30 de ani, care lucreaza in America, si spune ca n-a fost usa de biserica la viata lui. ‘Am fost vagabond mare, normal ca-mi placea viata. Despre femei? Dormeam foarte putin noaptea!’.

Lucra sub acoperire ca programator

‘Armata am facut vreo 3 luni, la lupte antigherila. Am vazut apoi un anunt in ziar al unei firme de calculatoare si acolo m-am angajat, ca asa trebuia. Dupa ce m-am specializat bine, m-au angajat cei de la „George Washington”, pentru a le pune la punct cateva programe. Pana la urma, pentru o oferta mai mult decat rezonabila, am ajuns sa lucrez pentru colosul „General Electric”, printr-un coleg de catedra plecat si el acolo’. Ajuns la 70 de ani, Negrila recunoaste azi ca ‘General Electric” era acoperirea oficiala pentru cei care lucrau cu Serviciile Secrete. ‘O data la doua saptamani, venea cineva si ne spunea ca trebuie sa mergem la „client”. Ne urcam in trei masini blindate, din care nu vedeam nimic si cand ajungeam la destinatie, scria mare, peste tot, DIA (Defense Inteligence Agency).

?sta era clientul nostru de baza’. Capacitatile exceptionale de programator dobandite inca din Facultatea de Matematica-Fizica din Bucuresti l-au ajutat sa avanseze repede in ierarhii. A lucrat mai bine de 25 de ani pentru General Electric, deruland, de fapt, programe ultrasecrete pentru Pentagon si armata SUA. ‘Eu nu voiam sa fac neaparat asta, dar daca veneau si ma rugau oamenii, ce era sa le spun? Sa-i refuz? Cand credeam ca am scapat, ca stau si eu linistit, cum aparea o problema la care eram chemat s-o rezolv’, spune cu subinteles Negrila.

Ia pensie de la americani

Reintors acasa, Marin Negrila primeste lunar de la General Electric un cec cu pensia sa. Ne arata plicul peste gard si spune ca e multumit de suma, undeva in jurul a catorva mii de dolari. ‘Am fost invitat la Bucuresti de americani cu prilejul summitului NATO. Am pastrat relatii speciale cu ei. Ce sa va mai zic? Visul meu a fost sa distrug URSS prin ceea ce puteam eu sa fac. Acum, cand trag linie, pot sa spun ca am contribuit la prabusirea comunismului’, arunca Negrila, punand punct unui reportaj realizat peste timp si peste gard, asa cum ii sta bine unui spion cu acoperirea la zi.

Urmarit de Paunescu

In perioada cat a lucrat in State, Negrila spune ca a fost tinta multor atentate. ‘In principiu, nu-mi faceam probleme, ca aveam spatele asigurat. Dar cei de la Bucuresti il trimisesera pe urmele mele pe Adrian Paunescu, care incerca sa intre in vorba cu mine scriindu-mi poezii. Apoi, cand am venit in tara, pe 5 aprilie 1990, in „Zig-Zag” am fost deconspirat de Ion Cristoiu, care m-a facut praf’.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE