Operațiunea „Transformatorul”. Incidentul comercial cu RDG care arată calitatea execrabilă a mărfurilor exportate de România comunistă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Calitatea produselor fabricate în perioada comunistă lăsa mult de dorit. Se punea accent mai mult pe cantitate și mai puțin pe viabilitatea produselor. Din acest motiv, multe dintre mărfurile realizate erau slabe din punct de vedere tehnic, chiar din fabricație.
Cuprins:
Singura sursă de valută a României
O parte importantă a mărfurilor ajungea la export, iar partenerii străini refuzau să plătească dacă se constatau nereguli. Situația afecta serios „finanțele” României comuniste, având în vedere că exporturile erau singura soluție pentru regimul comunist de a face rost de valută. Unii dintre partenerii străini au ajuns în situația de a verifica produsele încă din fabrica românească, pentru a se asigura că nu au defecte.
Un astfel de incident s-a derulat în perioada 1981-1983 la Întreprinderea de Transformatoare și Motoare Electrice (ITME) din Filiași, județul Dolj.
Fabrica producea transformatoare cu puteri cuprinse între 5 și 1.600 kV, care erau utilizate atât pe piața internă, cât și la export, în nouă țări, printre care URSS, RDG, China, Kenya, Siria, Egipt, Iran.
Cu Republica Democrată Germană (RDG) exista un contract de lungă durată, care prevedea exportul anual a circa 2.000 de bucăți, de diferite puteri. Din 1979, livrarea transformatoarelor se făcea doar după recepționarea de către partenerul german, întrucât anterior au fost expediate produse cu defecte importante.
Situația s-a menținut și în anii următori. Astfel, în septembrie 1981, partenerul din Republica Democrată Germană (RDG) a refuzat să preia un număr de 60 de transformatoare, după ce la verificarea prin sondaj a constatat că produsele nu corespundeau din punct de vedere tehnic.
Inevitabil, problema a ajuns în atenția Securității, care a deschis un dosar de urmărire informativă (DUI) pentru a afla cine se face responsabil de calitatea slabă a produselor. Dosarul a fost denumit, sugestiv, „Transformatorul”. Pentru a afla toate detaliile cazului, șefii Securității Dolj s-au folosit de sursele recrutate din rândul angajaților de la fabrica din Filiași.
Defecte grave la transformatoare
Astfel, în 10 decembrie 1980, sursa „Bălășoiu Mircea” sesiza „organele” despre faptul că, în momentul în care un transformator luat prin sondaj a fost verificat, a avut loc un scurtcircuit.
„Celelalte transformatoare au prezentat scurgeri de ulei și vopsea aplicată necorespunzător. Cu toate că timpul de recepție efectuat a fost mult mai mare, delegații din RDG au plecat din întreprindere după câteva zile și fără a semna niciun protocol. S-a convenit să vină din nou la recepție pe data de 10.12.1980”, susținea sursa Securității.
În 10 iunie 1981, sursa „Ștefănescu” informa că numeroasele defecte identificate cu ocazia inspecției transformatoarelor produse la Filiași l-au determinat pe delegatul din RDG să se îndoiască de faptul că acestea au fost controlate de CTC (Control Tehnic de Calitate):
„Delegatul întreabă dacă transformatoarele sunt controlate de CTC și sunt gata pentru recepție și i se răspunde afirmativ. Mai întâi se face un control vizual, apoi sunt testate etanșeitatea și toate părțile exterioare. La fiecare recepție se găsesc deficiențe ca: radiatoare care curg, vopseaua interioară desprinsă etc. Delegatul RDG își exprimă nedumerirea cum au fost controlate dacă se găsesc atâtea deficiențe. În drum spre Craiova, delegatul străin a făcut afirmația că el crede că nu se face control pentru recepție”.
În 15 august 1981, sursa „Ștefănescu” informa că partenerii germani au acceptat să recepționeze 58 din cele 62 de transformatoare, deși defectele acestora nu erau remediate integral.
„Delegații din RDG ne-au informat că la asemenea deficiențe aveau indicații să nu ia niciun transformator, iar faptul că au acceptat livrarea a 58 din 62 constituie un risc al lor. Concluzia generală la terminarea recepției a fost că CTC-ul nu desfășoară activitatea de control în întreprindere”, susținea informatorul.
Tot în august 1981, șeful Securității Dolj sesiza instituția similară din județul Argeș despre faptul că banda de cauciuc fabricată la Combinatul de articole tehnice Pitești, pentru a fi folosită la producerea transformatoarelor în Filiași, este necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. În adresă se susținea că banda avea abateri dimensionale și se dizolva în ulei, iar această problemă cauza scurgeri de ulei, atât la produsele pentru țară, cât și la cele pentru export.
„Plan de măsuri” pentru aflarea vinovaților
În septembrie 1981, șeful Serviciului II din cadrul Securității Dolj propunea deschiderea unui dosar de urmărire informativă pentru a se stabili cauzele defecțiunilor care existau la transformatoare. Decizia a fost urmată și de un plan de măsuri informativ-operative care urma să fie pus în aplicare.
Planul de măsuri viza stabilirea cauzelor și a persoanelor care se fac vinovate de calitatea necorespunzătoare a produselor, stabilirea vinovăției persoanelor care controlează din punct de vedere calitativ produsele și aflarea modului în care „factorii de răspundere” se preocupau cu privire la calitatea transformatoarelor.
Pentru îndeplinirea misiunii urmau să fie folosite șase surse: Strâmbeanu, Tudor, Pavelescu, Bodoky, Ioniță Victor și Murgulescu. Planul privea, pe lângă verificarea personalului care lucra la producția transformatoarelor, și „încadrarea informativă a specialiștilor și recepționerilor străini, pentru a stabili legăturilor cu personalul român”.
În octombrie 1981, sursa „Ștefănescu” revenea cu o nouă notă prin care anunța că transformatoarele prezentate delegației din RDG prezentau, din nou, numeroase defecte, iar în 6 noiembrie sursa „Pavelescu” informa că partenerul german a refuzat un nou lot de 130 de produse. Peste o lună, informatorul anunța că directorul întreprinderii a luat măsurile necesare pentru înlăturarea defectelor: „Ca rezultat al măsurilor întreprinse, cele 200 de transformatoare prezentate la recepție au fost admise pentru livrare de către delegații RDG”.
Situația nu a durat decât foarte puțin, pentru că, în 6 ianuarie 1982, „Ștefănescu” susținea că germanii au găsit, din nou, defecte la transformatoarele prezentate pentru recepție în 18-20 decembrie, fiind refuzate un număr de 28 de bucăți, dintr-un total de 100.
Destituiri decise de „organele de partid”
Dosarul de urmărire-informativă a fost închis abia în 17 octombrie 1983, când a fost prezentat un raport de către ofiţerii Securității Dolj, care a indicat și un vinovat principal din cadrul întreprinderii.
„Prin măsurile întreprinse în procesul urmăririi informative s-a stabilit că datele inițiale se confirmă în sensul că la multe din recepţiile efectuate în anul 1981 de către beneficiarul extern au fost constatate abateri calitative. Deşi după fiecare recepție, reprezentanţii beneficiarului din R.D. Germană, prin protocoalele încheiate, indicau modalităţile de înlăturare a defecțiunilor constatate, pentru a nu mai apărea la următoarele loturi de transformatoare, factorii de răspundere din ITME Filiaşi nu se conformau acestor indicaţii, fapt ce a dus la respingerea unor loturi întregi de produse şi a pus sub semnul întrebării menţinerea contractului.
Prin măsurile informativ-operative întreprinse de organele noastre s-a stabilit că vina principală pentru crearea acestei situaţii revenea ing. șef Barbulea Constantin, care din dorința lichidării unor restanțe în derularea contractului a dispus în mai multe rânduri prezentarea la recepţia beneficiarului extern a unor transformatoare care fuseseră iniţial respinse de organele CTC interne ca necorespunzătoare”, susțineau în raport lt. maj. Haralambie Gogîltan și col. Alexandru Dinu.
Pedeapsa primită de inginerul-șef găsit vinovat
Ofițerii Securității au mai descoperit „grave deficiențe privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de producţie, neurmărirea pe flux a produselor şi o slabă exigenţă în asigurarea disciplinei”.
Inginerul-șef identificat ca principal vinovat a fost demis din funcție, alături de directorul general și directorul comercial. Alți „factori de conducere” au fost sancționați administrativ de către „organele locale de partid”.
„După luarea acestor măsuri urmărind evoluția situației prin sursele Stănescu Vasile, Pavelescu, Bădescu Ioana şi folosind şi celelalte mijloace ale muncii de securitate, s-a stabilit că din anul 1982 până în prezent nu s-au mai înregistrat respingeri de transformatoare, iar ing. Barbulea Constantin şi-a corectat foarte mult poziţia, rezolvându-și în mod conștiincios și pe baza prevederilor legale atribuțiunile de serviciu”, se mai susținea în raportul celor de la Securitate.
